Asteptari

Sa avem asteptari, mi se pare cel mai greu lucru, uneori e ca o tortura asupra noastra, dar cum fiecare lucru are parti proaste, are si parti bune, niciodata nu trebuiei sa uitam asta. In fiecare zi, ne asteptam sa vedem ce ne mai rezerva viata, asteptam rezultate, asteptam pana si de la cel mai simplu om care trece pe langa noi(sa se fereasca din fata ta). Nu consider ca e rau sa avem asteptari,e normal si eu am, chiar multe, doar ca uneori astept prea mult sa mi se ofere, astept prea mult de la unele persoane, nu stiu, si intotdeaua avem un comportament in care asteptam ca unele persoane sa ne faca fericiti.
Ce mi se pare o adevarata tortura, e atunci cand dupa ce ai incheiat o relatie, destul de lunga si lucrurile s-au calmat, sa-ti dai seama ca totusi mai ai asteptari...damm it...ok, e normal sa ai asteptari cand esti in relatii, dar cand nu mai esti? de ce sa le mai ai? de ce nu au disparut in totalitate?
Vreau sa gasesc raspunsurile si stiu ca trebuie sa astept ca sa le aflu.

Marti 13

Te trezesti dimineata direct cu ochii pe telefon, incercand cat mai rapid sa inchizi alarma ce trezeste si mortii...respecti intregul ritual de dimineata, nu uiti cafeaua, muzica si nici gandurile...te uiti in oglinda, ce vezi? o fata obosita si fara prea mult chef de munca, dar totusi te simti bine psihic...asta pana cand?...Pana cand intuitia ta nu da nici acum gres, sau al 6 lea simt, indiferent cum l-ai numi, nu da gres, nici acum...sau pana cand te lovesc niste acuzatii neintemeiate sau pana cand primesti vesti tampite si gata ti s-a dus starea de bine si totul cat se poate de rapid...da si a fost marti 13...si deja ai gasit vinovatul tampeniilor ce ti s-a intampla.
Ai ajuns acasa dupa 16 ore de munca, deschizi calculatorul si asculti incontinuu aceasi piesa, bineinteles doar doua cuvinte rasuna in toata melodia, doar atat auzi si calma, nu nervoasa, doar suparata sau poate nu, e ciudat, ai varsat 2 lacrimi si te pregatesti de somn...e tarziu, peste cateva ore incepe o noua zi si va fi mai diferita, trebuie sa ai incredere.

Touch

Ii deschise camasa si-si lipi urechea de inima ei...profund...ii saruta usor sfarcul, o trase mai aproape de ea si cu o placere plina de gingasie, ii mangaia curba neteda, voluptoasa a feselor...timpul s-a oprit...ea nu mai stia care e mana ei si care e trupul si incet se dizolva in dorinta...timpul se misca din nou...mana fina, cu degetele lungi imi ia in posesie mana mea si o trage la pieptul ei...simteam bataile inimii si respiratia ei imi incalzea degetele...profund...ochii inchisi, liniste.

Time is now

Un vis urmeaza sa vina, renunta la tot, pentru acum este momentul...

noaptea e peste noi, da, frigul iernii in bratele tale nu se simte, e doar soare. 

Renunta la tot pentru acum e momentul, 

ofera noua un moment, lasa ceasul, lasa timpul care trece, ramai doar in asteptare...

atmosfera se schimba, acum privesti doar cei doi ochi verzi si 

doar doua sunete se sparg in urechile tale...

time is now...

No land

In tabloul plin de culori, toate aruncate intr-o ordine...totul e desenat aproape perfect. Ating culorile reci si uleioase, iti ating mana printre iarba deasa ce se joaca printre degetele tale lungi, dar imi retrag mana rapid si privesc fara sa clipesc acel  tablou. Ceva ciudat punea stapanire pe mine, eram inconjurata de un fior ce imi racea corpul, dar intind mana din nou spre tablou, spre mana ta care atingea fiecare fir de iarba...iti atingeam mana cu vf degetelor, iti simteam caldura, panica incepuse sa ma cuprinda, dar nu puteam sa ma desprind de acel tablou. Mai prins de mana, ti-am simtit caldura palmei tale pana in adancul sufletului meu...totul era doar culori si  mainele noastre erau desenate impreuna.
Daca mana mea si a ta, nu reuseau sa se atinga, sa incerce sa se cunoasca mai intai, nu puteam intra in aceasta lume a ta, o lume plina de culori. Simteam cum te joci cu degetele in palma mea, ai ridicat privirea spre mine si mi-ai oferit un zambet, am inchis ochii, sperand ca visez, dar ochii mei trebuiau sa vada ce in acel loc, trebuia sa te vada, chiar daca erai la distanta de mine, trebuia sa vada ce e in "mintea" tabloului. Doream sa pastrez acel simt, sa nu fie un vis, sa vad dincolo de acele culori dezordonate, ce se amestecau in jurul ochilor mei.
Daca mainele noastre se atingeau si se leganau, atunci ne era posibil sa evadam din acest taram.

Spark

Doar zile friguroase, multa muzica si cat mai multa leneveala, in zilele libere, fara vreun chef de a face ceva si zero inspiratie. Trebuie sa gasesc ceva sa-mi puna din nou imaginatia in miscare, vreau lucruri noi si vreau din nou caldura.
Sunt doar eu si obsesiile mele muzicale, da si sa nu uit frigul de afara, am sa ma plang cateva lunii de prezenta lui. Si sa nu uit, vreau sa plec undeva departe, sa fiu departe de tot ce cunosc, vreau un loc nou, unde sa am posibilitatea sa ma pierd, vreau sa ma cazez intr-o camera de hotel, vreau ceva necunoscut.

Doar privea

Privea doar spre cerul cenusiu, in speranta ca un fulg cat de mic sa-i atinga obrazul rosiatic...privea cu ochii tinta doar asupra unui punct, ce gandea doar ea stia, ce cauta ea acolo printre copacii goi, trantita pe pamantul rece si inconjurata de zeci de funze uscate si lipsite de culoare, nu dorea sa zica, corpul era mort, nu schita nici cel mai mic gest, doar vantul ii deranja parul negru si mici picaturi de apa rasareau in coltul ochilor ei verzi. Privea acel punct cenusiu, fara sa clipeasca, privea in gol, dar ochii i se umezeau tot mai tare, nu vroia sa vada nimic altceva, decat acel mic fulg de nea, care il astepta. Tresarii, dupa cate clipe de moarte, isi muta privirea din acel punct cenusiu si se cutremura, isi sterse rapid lacrimile din ochii si doar privea.
In fata ei, se ridica o umbra sinistra...de ce nu o vazuse pana acum, de ce arata ca sufletul ei si de ce tocmai aici e, unde a venit doar sa priveasca in gol. Se cutremura la gandul ca arata ca sufletul ei, doar niste crengi goale, fara viata, invelite intr-o mantie neagra si rece...pe fiecarea "creanga", erau atarnati srtopi mari de apa, care cadeau neincetat...totul era fara viata si rece...fiori ii treceau prin ea ca niste sageti fierbinti, ce ii ardeau intregul corp, nu putea sa mai priveasca, dar ceva nu o lasa, era hipnotizata de tot ce se intampla, "jocuri" de panze, ce tot imbraca fiecare ramificatie, devenind tot mai grele si mai dureroase. Simtea cum o apasa tot mai tare, simtea cum durerea din suflet, o apasa tot mai tare, ochii ei verzi au devenit rosii, inundati de lacrimile ce ii incetosau, dar ea tot privea. Nu putea sa mai priveasca acel spectacol grotesc, unde totul era mort, rece si urat, unde totul era tesut din panze negre si dense, fara a lasa nici cea mai mica licar de lumina sa patrunda, unde toate acele lucruri frumoase erau stranse si ranite, erau sfarmate de peretii reci in mii de bucatii. Nu mai putea privii...isi adunase toata putearea sa inchida ochii, sa uite tot ce a vazut, lacrimile ii atingeau obrazul fierbinte, doarea sa stearga tot ce a vazut, tot ce a simtit...deschise ochii spre cerul cenusiu si privea tinta, privea inlacrimata, acea mica schimbare...minute in sir ochii ii erau nemiscatii, dar grei, obositi de acel spectacol grotesc si de acel punct cenusiu...aerul rece se lasa tot mai tare peste ea, tremura din toate incheiturile, ochii ii erau inchisi, lacrimile inghetate pe obrazul fin dar ceva ii atinse rapid obrazul, deschise rapid ochii si asteptarea nu a fost in zadar, mii de fulgi de ea, zburdau langa ea, ii mangaiau fata rece...stia ca nu asteapta in zadar, stia ca odata cu primul fulg de nea, sufletul ei incepe sa se vindece, stia ca picaturile din colturile ochilor nu o sa mai fie, stia ca nu o sa mai fie acea umbra groteasca, doar a asteptat si inca asteapta pe acel pamant rece, ca acea umbra sa se indeparteze, sa nu mai simta acele sageti fierbinti care ii strapunge corpul...asteapta cu ochii atintiti asupra fulgilor de nea.

Your life is your life

Your life is your life don’t let it be clubbed into dank submission.
Be on the watch.
There are ways out.
There is a light somewhere.
It may not be much light but it beats the darkness.
Be on the watch.
The gods will offer you chances.
Know them.
Take them.
You can’t beat death but you can beat death in life, sometimes.
And the more often you learn to do it, the more light there will be.
Your life is your life.
Know it while you have it.
You are marvelous the gods wait to delight in you.

Change

O vreme rece, mult prea rece pentru mine, urasc sutele de haine pe mine. Un timp mohorat, unde si copacii plang cu fiecare frunza cazuta...privesc in gol cu crengile aplecate si triste, cum petele de culoare galbena rosiatice isi i-au zborul, le privesc asa cum le-au privit atunci cand s-au nascut din muguri mici verzui, le-au privit cum au crescut sub razele soarelui si le privesc si acum cum pleaca una cate una.
Acel timp rece si deprimant pentru foarte multi dintre noi, ramanand doar cu amintirile de vara intr-o cutie, ingropata adanc in sufletul nostru. Privesti si vezi doar fete zgribulite de frig si culorile toamnei asternute peste tot.  De ce pentru toata lumea e asa deprimanta toamna?
Muzica imi rasuna in urechi, mersul e rapid, inaintand ca un scut impotriva frigului, frunzele uscate se joaca printre picioarele mele, alergand dupa mine, intr-un drum necunoscut...si privesc, vad doar un cadru cenusiu, cam sinistru, o singura culoare vie vad in tot cadrul cenusiu, pantalonii mei albastri deschisi ca cerul de vara si...deja imi este dor de culorile vii imbinate perfect in cadrul de vara...vad doar copacii goi, fete posomorate si haine inchise la culoare, urasc ce vad, e urat, pana si sufletul meu se vindeca usor si a rasarit o raza de optimism in mine si natura moare.
Totusi cred ca acum inteleg pe "ea"(toamna), care plange, vrea sa uite de suferintele ce le-a trait, se dezbraca usor de fiecare "suferinta", ramanand goala si asteptand din nou aceea schimbare, sa se nasca din nou sub razele caldute a soarelui, sub cerul mult prea senin...si acelasi lucru mi s-a intamplat si mie...am plans, am suferit si incet, incet m-am dezbracat de tot ce a fost urat si acum vad, in cadrul sinistru care ma inconjoara, acea fericire care mi-a lipsit, acel zambet adevarat pe fata mea, am schimbat masca tristetii cu cea a fericiri...
                           ...ma vad pe mine in culori vii in cadrul cenusiu...

What you need

Lasa-ma sa te aduc langa mine, lasa-ma sa fiu tot mai aproape de tine...trebuie doar sa ramanem aici, in "infinitul" nostru, unde e doar prea multa lumina, dar tu radiezi, tu esti cea care lumineaza intregul infinit. De ce vrei sa ma grabesti? Vreau doar sa analizez fiecare gest si fiecare miscare, vreau sa pot sa-mi implatez imaginea ta in mintea mea, cu fiecare detaliu, fara sa pierd nimic.
Nu vreau sa ma grabesti, suntem doar noi doua, in cerceafurile mototolite, spune-mi ce simti, ce vrei sa-ti ofer, e nevoie doar de cateva cuvinte si iti urmaresc buzele rosiatice si umede, usor intredeschise si usor se aud mici sunete, imi spui sa te ating, sa-mi poti simti caldura palmelor pe pielea ta, imi spui sa ma joc pe spate cu varful degetelor, imi spui ca ma vrei doar langa tine, ca ai vrea sa opresti timpul si sa ramanem in cerceafurile mototolite cat mai mult.
Lasa-ma sa fiu langa tine si nu grabi nimic...totul sa mearga incet si lent, doar respiratia ta e tot mai agitata si rapida...nu te grabi, sunt aici langa tine, simtindu-ti formele si pielea usor umeda si infierbantata.

Drop by drop

Doar o raza de soare incearca sa-si faca loc printre nori desi, ce acopera intregul cer albastru, doar aerul fierbinte ce incearca sa te acopere ca o pelerina impotriva picaturilor de ploaie ce-ti ating pielea, sunt in jurul tau si doar eu langa tine, tinandu-te de mana, alergand prin ploaie, unde picatura dupa picatura se sparg pe pielea noastra fierbinte. Alergam prin ploaia calda, simtind cum hainele devin tot mai grele, ma tineai strans de mana,
nelasand loc picaturilor de ploaie sa intervina intre noi...simteam cum incepi sa tremuri, ploaia ti-a patruns tot mai adanc in hainele tale, racarindu-ti pielea calda...te-am privit, te-am tras lamga mine, tremurai din toate incheiturile, mai luat strans in brate, ti-am sarutat fruntea umeda si am marit pasul tot mai rapid spre...spre infinit...

Ochi inchisi

E prea frig si mohorat, sa pot pleca acum pentru ca te am langa mine, iti simt parfumul de cum te-ai asezat langa mine...simt cum imi cuprinde si imi incalzeste intregul corp.
Nu stim unde suntem,ce se afla in camera aglomerata la prima vedere, dar stim de ce am venit...am inchis doar ochii, te-am simtit cum te-ai apropiat tot mai mult de mine, sa te incalzesti...aveai mainele recii si tremurai de frig, te-am luat in brate si te-am apropiat tot mai mult de mine. Era liniste, iti auzeam doar respiratia si simteam cum ma privesti, aveam ochii incontinuare inchisi...vroaiam doar sa aud si sa simt lumea ta. Sa te aud vorbind neintrerupt, sa te aud oftand, sa-ti aud cum respiri langa mine, simtind aerul cald ce ma incalzea, vreau doar sa te simt langa mine, mainele reci ce nu se mai incalzeau, sa te simt cum te impingi in mine tot mai tare, abia sa-ti simt buzele intr-un sarut scurt, sa-ti simt cum iti plimbi degetele reci pe fata mea, incercand sa ma faci sa deschid ochii...sa simt cum te foiesti in bratele mele, cand incepi sa te incalzesti, sa aud fosnetul hainelor, care cad usor de pe tine, simtindu-te aproape goala langa mine, aceea piele fierbinte, fina si parfumata, ce imi creea cele mai frumoase imagini in mintea mea...nu deschid ochii, doar te analizez prin atingeri, iti simt fiecare forma sub palme, "vad" culoarea pielii tale, te simt cum tremuri la fiecare atingere, ma saruti pasional, cum n-ai facut-o pana atunci, mai cutremurat si mai facut sa deschid ochii, ti-am zarit zambetul strengaresc pe fata si buzele apropindu-se de mine...
Te-am "vazut" si cu ochii inchisi.

Desire...

Doar privindu-te, gandul ma duce tot mai aproape de ttine...iti simt respiratia sacadanta in urechea mea, respiri greu, la fiecare atingere. Te lipesc de perete, te privesc direct in ochi, iti musti buza, ma inebunesti doar privindu-te...te sarut cu pasiune, buzele se sparg ca niste valuri furioase una de alta...ma musti de buza si ma trezesc din delirul erotic in care mai adus...te privesc din nou, m-a inebunit zambetul...te sarut din nou, mai puternic, limbile noastre s-au intalnit intr-un vals, rotindu-se neincetat, orpindu-se doar pentru cateva secunde, pentru a ma musca din nou. Fara sa mai rezist, ti-am dat tricoul jos si ti-am zarit sanii conturati in sutienul negru...imi era sete, sete de placerea pe care ne o puteam oferi...am inceput sa te mangaii nebuneste, fara a pierde vreun cm din pielea ta alba si foarte fina, simteam ca te "zgarii" daca continuam sa te mangai....ti-am atins sanii timid, ii simteam deja intariti sub palma mea, am inceput sa-i masez, coborand cu saruturi pe gat, muscandu-ti usor lobul urechi si din nou ti-am auzit respiratia grea...iti masam continuu sanii, sfarcurile au inceput sa-si faca simtita prezenta sub degetele mele infierbantate si buzele umede ce ii sugea, cu gustul lor dulce...totul era un dans vulgar intre limba si sfarcuri, ce aratau o succesiune de miscari ritmice, cu dorinta de a continua pana la epuizare.

 Respiratia ta ma inebunea, mainile nu mai erau cuminti, erau peste tot, degetele doreau sa exploreze fara oprire...sub palme iti simteam pielea infierbantata, buzele simteau pielea umeda, totul   se completa. Cobor tot mai jos cu atingeri, degetele ti-au atins usor zona sensibila, buzele sau oprit insetata pe burta ta, pentru cateva secunde, intalnind un obstacol...s-a oprit asupra lui, atingandu-l cu varful limbii. Te-am simtit uda, am inceput sa te masez cu miscari circulare, intensificand miscarile, respiratia era tot mai grea, te simteam tremurand la fiecare atingere mai apasata...imi muscai umarul de placere...buzele alunecau tot mai usor, trecand de obstacol usor si ajungand si ele in zona umeda, ajutand degetele sa te faca sa simti placerea...sarutau, prindeau, muscau usor, lingeau, totul se imbina perfect cu miscarile circulare a degetelor, oferind senzatii tot mai puternica, furnicaturi in tot corpul, oferindu-mi gemete de placere, ce ma duceau intr-un extaz tot mai puternic, auzindu-ti respiratia greoaie ce dupa cateva momente a inceput sa devina usor rapida insotita de un geamat puternic...

Sail

Navighez spre schimbare...un capitol s-a terminat...si o sa inceapa unul mai palpitant...navighez...

Goodbye my love

         Imi amintesc cand am vorbit prima oara cu tine, inca stiu ce am discutat.
Imi amintesc cand te-am vazut prima oara...imagina ta inca imi este tiparita in minte. Imi amintesc ca mai sarutat, luandu-ma prin surprindere...
         Imi amintesc tot in cei 2 ani care au fost....tot, fiecare calatorie cu trenul, fiecare revedere in gara, fiecare sarut cand ne desparteam pentru cateva zile, fiecare imbratisare...parca le mai simt...
Dar din pacate cei 2 ani au fost intunecati, acoperiti de o perdea neagra care nu inceteaza si se tot raspandeste, inca se mai raspandeste dupa atat timp de cand s-a zis stop...

acea perdea neagra care ma face sa zic "goodbye my love".

PS. ti-am aratat inca odata ca sufar, ca inca nu am trecut pe deplin cu totul, dar pentru ultima oara o sa stii ce mai simt.

The four agreements

The four agreements -  Don Miquel ruiz

Credeti ca putem sa luam aminte cele 4 legaminte, sa reusim sa realizam ceva doar pentru noi si nu pentru cei din jur...sa nu mai uitam de noi doar sa facem placere celor care ne inconjoara. 
Legamantul 1:  Fii impecabil in ceea ce spui.

Legamantul 2: Nu considera nimic ca fiind personal...nu lua totul personal
Legamantul 3: Sa nu faci presupuneri inutile.
Legamantul 4: Fa intotdeauna ce iti sta in puterii.

O sa avem o "viata" mai usoara daca luam in considerare aceste legaminte si incercam sa le punem in aplicare...e de ajuns sa le constentizam si atat?
Merita citita, dupa multe comentarii asupra cartii si dupa multe parerii diferitelor persoane...a mea nu inca ca nu am reusit sa o citesc:D... 

Am incetat...vreau...

Am incetat sa mai am intrebari, am incetat sa vad trecutul ca o camera intunecata, ce sunt intepata din fiecare unghi,de peretii plini de ace, ce-mi strapung sufletul, am incetat sa tot simt durerea acelei camere, am incetat sa fiu vechea eu, cea care avea intotdeauna ochii inundati de apa sarata, de a nu avea glas si intotdeauna o privire goala...ACUM vreau altceva, vreau sa nu ma mai gandesc atat la viitor, uitand sa mai traiesc prezentul...vreau sa fiu din nou acea fata care rade mai tot timpul, agitata, si sunt, nu m-am schimbat, doar am fost acoperita de o pelerina ce ma lasa fara aer, dar gata, am aruncat tot de pe mine, in ritmul piesei ce suna incontinuu in boxe, sar, dansez, ma eliberez de energia negativa. Vreau sa traiesc prezentul, sa urasc doar frigul de afara ce-mi patrunde pana in adancul sufletului si tremur la fiecare atingere (urasc frigul)...acel prezent, unde nu ma mai gandesc ce am sa fac saptamana viitoare, acel prezent cand sunt singura, doar eu si muzica, acele piese ce imi provoaca cele mai frumoase amintiri ce ma fac sa zambesc.

Vreau acel prezent in care camera e mult mai luminoasa si peretii nu se mai misca, chinuindu-ma la fiecare mm miscat....prezentul in care nu ma gandesc in fiecare zi ca trebuie sa cunosc pe cineva  si cat de greu e sa o iau de la inceput, dar NU, nu e greu, trebuie sa fiu doar eu, fara masca, sa fiu cea care se mai balbaie si cea care se intimideaza unoeri, daca o iei prin surprindere. Vreau sa simt acele zile friguroase, unde cheful de munca e mai putin, asteptand timpul liber, unde timpul trece fara sa fac nimic. Sa ma schimb, pot sa zambesc mai mult, singura schimbare acum va fi un nou tatuaj:D.
 Peste o saptamana, o luna, 2 luni, nu stiu ce va fi si nici nu vreau sa stiu...vreau doar sa traiesc clipa si asta e cel mai bine pentru mine in momentul de fata.
Vreau sa traiesc prezentul ( uitand de trecutul negru) si nu viitorul.

Privire

Te privesc...te analizez, fiecare miscare, fiecare gest...te dezbraci usor arucandu-ti hainele in toata camera...te analizez...fiecare forma, fiecare cm a pielii tale albe....te ating, dar nu pot, ma impiedica intreaga lumina ce te inconjoara si care te protejeaza ca un scut impotriva mea...vreau sa-ti ating acea piele alba si fina, vreu ca degetele mele sa se joace in parul tau, vreau sa te pot avea in bratele mele, dar doar...

...te privesc, te analizez, te ating cu privirea...

Vorbe goale

Vorbesc mult, uneori prost sau de cele mai multe ori doar prost, incerc sa trec peste(chiar eram mandra de mine ca imi reuseste) cand fleosc primesc o cana de apa rece fix in fata, ce ma trezeste la realitate si din nou ajung de unde am plecat (sau de fapt,de unde am ramas). Iar am vorbit doar ca sa ma inteleg doar eu, ce deobicei...
Oricum eram in parc stateam linistita pe o banca, incercam sa ma incalzesc de putinele raze de soare care abia reuseau sa ajunga la mine, printre copacii desi...cand ma trezesc cu cineva langa mine, un pisoi ratacit cu ochii albastrii, uite'l ce frumos e:X ....

Mi-a inseninat ziua si mi-a furat un zambet, uitand pentru moment de tot.

Another day

Inca o zi unde am deschis ochii si imediat mi-a revenit acelasi gand , ce ma tot urmareste de cateva zile...somnoroasa imi arunc hainele de pe mine si intru direct in dus, cu speranta ca acel gand e deja sub clabuci de sapun, da nu, e tot acolo, amintindu-mi de dusurile facute impreuna...doar cafeaua mi-a mai ramas dimineara, mirosul patrunzator ce-mi inunda narile si-mi parfumeaza intregul corp, dar inca nu poate sa ma ajute sa uit parfumul tau(nu ca mi-as dori asta), pentru ca il am impregnat  in mine, in peretii sufletului meu...incerc sa pierd timpul pe net, incerc sa citesc cate ceva, dar orice fraza, imagine imi aminteste de tine...in urechi imi suna piesele pe care le stim, fiecare vers imi face in ciuda amintindu-mi tot de tine, e greu...peretii ma  strang, lumina ma orbeste, caldura ma sufoca, simt ca aerul nu mai ajunge la mine...in tot ce ma inconjoara esti prezenta tu, unde intorc capul vad lucrurile tale, care stau fara viata pe mobilierul zgariat de praf, sunt nemiscate, dar privite neincetat...ochii ma ustura de picaturile de apa ce imi inunda...corpul ma doare de neliniste...inima si sufletul nu mai sunt aceleasi sunt doar umbre...privesc in golsi doar mirosul de cafea ma tine treaza...dar eu m-am ofilit pentru ca chiar te-am pierdut...

The gravity of love

De ce amintirile insista sa fie mereu in mintea mea? 

De ce inima sufera ca o nebuna? De ce tot corpul imi tremura atunci cand o vad? De ce tot din jurul meu dispare si ramane doar ea? 

De ce nu pot face ceea ce simt? Dar ce simt? De ce nu poate fi totul mai simplu? 

De ce?...

O dimineata perfecta

O dimineata perfecta...e acea dimineata cand ma trezesc langa tine, in bratele tale dupa o noapte plina de iubire si fantezie.
O dimineata perfecta, dupa acea noapte in care ti-am privit corpul gol, in intunericul camerei, luminat palid de luna plina ce se reflecta in geamul din fata patului...dupa acea noapte in care iti sarut buzele moi si iti mangai pielea fina si iti simt caldura corpului tau ce ma incalzeste in racoarea ce cuprinde intreaga camera.
O dimineata, dupa acea noapte simpla in care adormi in bratele mele si nu ma trezesc singura in asternuturile mototolite...dimineata cand nici razele soarelui ce incearca sa patrunda printre draperiile groase nu ma pot trezi din somnul adanc ci doar sarutul tau, ce ma trezeste dar parca totusi sunt intr-un vis frumos.
Mi-e dor de o astfel de dimineata...

Empty...just me today

I'm a girl. I have feelings. 

I overreact. 

I underestimate. I overestimate. 

I over think everything. I look too deep into everything's meaning. I dream big. 

My expectations are high. I can tell when I'm being lied to but sometimes I wish I didn't. 

Yes, I get jealous, and I'm always scared I'll lose you. That's why when I ask how you are I mean it. 

When I ask how your day was, I genuinely want to know. And when I say I care, I'm not lying.
But today is just me without question and oter thoughts.

Dragostea nu are limite...

Inca odata dragostea nu are limite...nu conteaza pe cine iubim, ce fel de persoana e, fiecare e frumos dupa felul ei/lui de a gandi, de a fi, de a se comporta si de a te face fericit.
Conteaza ca fiecare iubeste in felul ei/lui? ca unii nu dau nici o semnificatie pe cele 2 cuvinte "te iubesc" dar arata, dovesc ca asta fac...conteaza asa mult cand zicem acele 2 cuvinte?
Conteaza pe cine iubim?indiferent ca e fata ca e baiat?...pentru mine nu...pentru ca eu iubesc o fata si da nu ma intereseaza ce zice lumea, pentru ca am langa mine acele persoane care nu ma judeca si care imi sunt alaturi...si da am avut un moment de sinceritate, de ce? asa am simtit...am ajuns la concluzia ca timpul e scurt si trebuie sa facem si ce simtim si nu doar ce ni se "dicteaza"...da, am o orientare sexuala diferita de ceilalti, dar asta nu ma face un monstru, sunt la fel ca si orice alta perosana,singura diferenta e sunt gay...eu sunt implinita si mai ales am acceptat asta, care e cel mai important pas pe care putem sa-l facem...

Retrospectiva saptamanii

Retrospectiva saptamanii care a trecut, unde telefonul nu mai suna, unde a fost mult prea liniste...liniste,unde imi auzeam propriile ganduri ce se certau intre ele, fara a gasi o concluzie la nimic. O saptamana in care am consumat alcool exagerat si a doua zi la munca ajungeam mahmura si cu un chef nebun de viata...a ceea saptamana in care din 7zile, doar doua am fost libera, aceea saptamana in care am muncit mai bine de 16 ore pe zi si o incheiam cu alcool si aceea sapt, unde orele de somn au fost putine, dar intense si agitate, de ce? poate pt ca sunt intr-un intuneric in care nu pot iesi si pentru ca da, ma enerveaza toata situatia asta dintre noi si incerc sa-mi dau seama cum am ajuns tocmai aici, in situatia asta "gri" care nu-mi place, care nu mai vreau sa fie asa. Si gata a trecut si duminica, tot la munca,doar dupa 4 ore de somn, tot cu acelasi ganduri, care sincer parca nici nu mai stiu care sunt...tot ce vreau e sa inchid ochii intr-un somn adanc si linistit, pt ca maine sa o pot lua de la capat...oare va fi diferita de ceea care a trecut?
Din nou eu si cuvintele aruncate aiurea:D

Fairytale

Cele mai multe povesti au cate un sfarsit fericit, frumos, unde dupa multe obstacole si "n" despartiri, dragostea mereu invinge...intotdeauna exista un print care salveaza printesa indiferent de ce s-ar intampla. Dar acum, in basmul nostru real, unde dupa n certuri, n despartiri si tot atatea impacari dragostea e invinsa, numai are aceasi intensitate sau pur si simplu dragostea eterna si neinvinsa e doar in basme?
Si eu am trait un basm frumos, unde am ajuns sa cred in dragostea nemuritoare si sa o traiesc...e muritoare atunci cand nu o mai alimentam?...Am ajuns sa cred exact inversul dragostei eterne...a dragostei muritoare si ca acel basm frumos nu "supravetuieste" doar cu dragoste, ci e nevoie de multa munca.
As vrea sa-mi apara la miezul noptii o zana cu o bagheta fermecata si sa-mi dea raspunsurile tuturor intrebarilor, excat ca in povestile in care totul se rezolva fara prea mari eforturi...si eu vreau asta? (imi place sa visez cu ochii deschisi).
Am trait un basm, de fapt traiesc acel basm frumos, doar ca acum sunt in padurea fermecata, acoperita de un intuneric mult prea greu, care ma orbeste si care nu-mi da voie sa vad nici cea mai mic fir de lumina, ce incearca sa patrunda printre crengile copacilor mult prea desi. Acum stau in aceea padure intunecata, pitita, fara sa ma observe cineva si astept...astept finalul basmului meu.

Brooke Fraser - Something In The Water

Si pe mine ma trage la fund, fara sa pot respira...simt cum apa imi inunda narile si castiga batalia cu aerul...incet...observ cum  fiecare "vietate" din jurul meu imi da tarcoale, ca si cum le-as fi invadat spatiul...parca ar fi fost dorinta sa ajung "aici"...

Silence

O zi plina dar totusi goala...galagie dar totusi liniste...multe ganduri si putine cuvinte...o prea mare liniste

Teorie vs Practica

Ce usor e sa vorbesti despre un lucru, ce usor e sa fii bun la teorie, dar cat de greu poate fi sa pui totul in practica...cunoastem "teoria" dar la "practica" gafam de cele mai multe ori...constentizam ca am gresit, ne impunem sa facem diferit dar repetam sa facem exact acelasi lucru. Si greu e sa faci pe cineva sa intelega asta, dar mult mai greu e sa intelegi tu insuti ca e diferit atunci cand treci printr-o problema si reactionezi diferit de cum stia tu, de cum te gandeai ca asa o sa procedezi.
Toti suntem buni la teorie dar gresim la practica.

Fara inteles 2

E gresit ca uneori vrei sa te "razbuni" doar ca ai fost ranit? De ce o fac, nici eu nu stiu, doar ca in sf am aflat si eu ce nu fac bine si poate nu e prea tarziu ca abia le-am aflat.
Poate ca am trecut peste, poate doar ma mint ca am trecut peste...da si poate ma "razbun" doar ca asa cred eu ca e ma bine, sa pot uita acele aproape 2luni..nu stiu,dar am facuto ca am fost mintita in acele zile...nu spun ca nu m-am schimbat dar si tu la fel..suntem doua nu doar una singura...

Pacat

Trist ca doar visam si pacat ca totul se termina aici...pacat sa zicem multe si pacat ca nimic nu punem in aplicare...pacat ca vrem sa facem multe si pacat ca nu reusim.

Ne dorim ceva dar pacat ca nu facem nimic sa avem acel ceva...si e trist ca ne complacem situatiei chiar daca nu ne face bine si din nou nimeni nu face nimic...

Sculptez...

           Incerc sa-ti sculptez formele in corpul prea perfect pentru mine dar ma impiedica cearceaful care te inveleste...Asa e in fiecare dimineata in patul dezordonat, unde locul pernei e cearceaful si locul cearceafului e perna.
          Incerc sa-ti sculptez corpul in perna mult prea moale intreaga noapte in visul ce ma tine intr-un somn adanc pana in dimineata tarzie...deschid ochii si-mi dau seama ca nu am reusit, dar a fost un vis frumos.

Imi lipsesti foarte mult...

Ciudat dar si placut

A fost ciudata despartirea noastrea de azi...de fapt intrega vacanta ce am petrecuto impreuna...am fost aproape de tine,dar totusi departe,nu ti'am simtit mana pe pielea mea,caldura trupului infierbantat de soare...parca mi'e mult mai dor de tine si ne'am despartit acum cateva ore. In lunga calatorie pana acasa, ma tot gandesc la tine, la noi...aud doar zgomotul trenului ce'mi intrerupe gandurile si ma face sa arunc cate o privire in noaptea intunecata.
Sincer abia astept sa te revad...

Too afraid...

Aceasi zi care incet isi schimba culoare...devine tot mai intunecata, la fiecare minut care trece. Acelasi noptii nedormite, aceleasi zile pierdute in care faceam orice sa nu simt cum singuratatea ma tine strans in bratele ei reci...nici azi nu a fost nimic deosebit de zilele trecute, doar multa oboseala in plus, care ma face sa-mi doresc doua lucruri...sa stau lenevind pe pat, in fata unui film si atipind intre timp si "cheful" de a face ceva, orice sa uit ca singuratatea ma tot strange.
Mi-e frica sa ma gandesc cat timp este de cand... e prea mult, mult prea mult si o senzatie tampita nu-mi da pace, aceea ca parca nimic nu am incercat sa fie diferit, doar lucruri esuate in fiecare saptamana.
Dar totusi ce ar trebui sa fac?...i'm wringing myself dry and i can't afford to lose one more teardrop from my eye...

Nimic

 

Nu ma pot gandi la nimic...sunt 6 ore de cand m-am trezit, cafeaua a fost tarzie si durerea de cap inca nu s-a oprit si tot nu ma pot gandi la nimic...sau "nimic" e suparaapreciat.

Piesa zilei

O dimineata si o fereastra deschisa

Prima dimineata dupa foarte mult timp, cand m-am trezit si nu am mai aprins repede compul ci am deschis geamul larg si am lasat adierea vantului sa-mi atinga fata somnoroasa si am privit cateva minute fara vreo tinta anume...m-a facut sa ma simt mai bine...

As vrea sa pot...

In seara asta, am vorbit cu cineva, care m-a pus pe ganduri si nu e prima data cand face asta...si ma cam irita, ca s-ar putea sa aiba dreptate...ca si atunci ca si acum, m-a facut sa analizez, sa ma tot gandesc.
De ce e asa de greu sa vedem noi totul ce se intampla sa nu apara momentul cand apare o persoana si zice ce vedea ea...urasc cand se intampla asta si tocmai mi s-a intamplat a doua oara in decursul de o luna, cred.
As vrea sa pot vedea tot ce mi-e ascuns mie...sa nu mai existe aceea tendinta de a incerca sa aflam din alta sursa.
As vrea sa pot sa citesc gandurile...

Ps...ora 1, dupa mai bine de 14 ore de munca, am mai gasit ce sa mai debitez, fara inteles...

Liniste

Vreau un singur moment de liniste,unde sa nu'mi mai aud gandurile si vocile din mintea mea, care vorbesc fara inteles toate, fara o ordine, care m-ar face sa fiu mai linistita. Vreau doar o clipa sa nu mai stiu nimic care sa ma deranjeze sau sa ma supere.
Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.

Piesa zilei

De ce e asa de "grea" dragostea?

Stiu ca dragostea fara suferinta nu exista...si atunci sigur nu exista iubire...dar totusi de ce e asa de  "grea"?
 Nimic nu e cu adevarat usor pe lume, nimic nu se obtine fara lupta, asa cum si in dragoste luptam pentru persoana pe care o iubim.
Oare ar mai avea farmec daca ar fi mai simpla?
Un lucru mi-am dat seama a iubi inseamna a suferi...dar daca nu vrei sa suferi, atunci nu trebuie sa mai iubim, dar acest lucru nu e posibil, pentru ca oricat am incerca, nu reusim, nu putem sa nu iubim.
Da, dragostea este "grea"...dar merita...iubim - suferim - iubim...un ciclu infinit.

Imi pasa

Trebuie sa ma intelegi si pe mine... Nu pot sa fiu indiferenta la nimic, am fost ranita si ma doare, ma doare mult...inca. Trebuie sa stii ca tot ceea ce fac nu o fac in zadar...imi pasa, chiar foarte mult...acele crize de gelozie, acele lucruri care ti le spun ca m-au deranjat, nu pot sa le mai tin pentru mine, pentru ca ma dor...si pentru ca imi pasa...tot ceea ce fac e ca inca te iubesc...da te iubesc, o zic pentru ca o simt.
Ma doare pentru ca imi pasa de tine, de noi si vreau din nou sa fie bine.
Nu pot sa trec cu vederea la ceea ce nu-mi da linistea...nu pot sa tac cand imi pasa...nu pot sa nu reactionez cand imi pasa...nu pot sa nu ma gandesc cand imi pasa...nu fac toate astea doar ca un capriciu, o fac pentru ca imi pasa.
Imi pasa pentru ca inima imi spune sa fac ceea ce simt...nu ma poti condamna pentru asta...am sa o mai fac, pana cand zici tu STOP si poate nici atunci nu pot fi invinsa pana nu stiu ca totul e pierdut.
Trebuie sa ma intelegi si pe mine...pentru ca tot ce fac, nu fac sa pierd timpul...imi pasa, sincer.

"Cutia pandoriei"

Cu o gandire nu prea larga si cu nici o exprimare prea pompoasa...lucrurile rele, negative trebuie inchise si niciodata sa le mai privim in urma, nici macar o amintire nu trebuie sa le mai acordam...o cutie a pandorie pot sa o numesc,"cutia" mea ce e batuta pe pielea mea, o cutie inchisa...acele lucruri care niciodata nu ne dau pace, care ma fac sa fiu nervoasa, deprimata, nelinistita, suparata, dsp acele ganduri, idei vorbesc, acele negativisme ce trebuie uitate, dar din pacate nu iti reuseste mereu...stapanesc si cheia acelei "cutii" si uneori ma las prada lor si ma apropii tot mai mult de "iala" cutiei pentru a deschide si sa ma las coplesita de tot ce e rau...dar nu vreau...mi-am promis mai intai mie,si apoi celorlalti, ca totul ramane inchis si batut pe pielea mea...doar o privire in oglinda si stiu ca nimic nu poate iesi...totul ramane inchis.

Wildest dreams...

   Vreau sa pasesc cu tine, in linistea noptii...sa simt fiecare pas, fiecare miscare...cand caldura palmelor tale imi incalzesc corpul si fiecare privire reflecta in noi pasiunea neatinsa... vreau sa pasesc cu tine in linistea noptii...ca poate nu te vad in fiecare zi asa cum mi-as dorii...si poate nu te tin in brate in fiecare noapte...dar este totul...

...

Cheia dragostei...

Care este cheia dragostei?...exista o astfel de cheie, sa poata deschide ceea ce iti doresti, ceea ce vrei si ceea ce te face sa te simti bine si implinit.
Oare cheia dragostei este intelegerea? Abilitatea de a intelege si cele mai ascunse cuvinte, acele gesturi ascunse si acele cuvinte neinsemnate dar care zic atat de multe.
Cheia dragostei e iertarea? Sa reusim sa aceptam fiecaruia dintrei noi greselile, sa incercam sa uitam, dar sa pastram mereu ceea ce a fost si este frumos intre noi.
Cheia iubirii e sa daruim? fara sa asteptam favorul, doar cu speranta a unui simplu zambet pentru ceea ce daruim..sa ne daruim dar niciodata sa nu renuntam.
Cheia dragostei e respectul? Atunci cand realizam si stim ca suntem doua persoane diferite, cu ideei diferite care nu suntem doar noi separati ci apartinem unul alteia si impartim impreuna lucruri comune.
Cheia dragostei e in interiorul nostru?
Ne trebuie timp sa invatat totul, ne trebuie rabdare sa gasim ceea ce ne dorim. Trebuie sa invatam continuu cate ceva, sa putem sa ne dam seama de ceea ce vrem...invatam si sigur eforturile sunt pe masura.

The battle for how you think and fell

Adevarata batalie cu tine insuti, e ceea de cum te simti si gandesti in fiecare zi...pentru ca fiecare zi e diferita, oricat am incerca noi sa fie aceasi....dimineata ne trezim bine dispusi, radem, ascultam muzica la maxim si peste cateva ore, intram in "butoiul de melancolie" sau suntem nervosi, suparati...fiecare zi e o batalie, in care sa ne dam seama de ceea ce simtim, nu atunci ci mereu, indiferent daca starea noastra se schimba sau nu.
Asta e adevarata batalie...batalia cu noi insuti.
Stiu ca trebuie sa adoptam o atitudine pozitiva, dar putem face asta?

Silence

Azi...a doua mea zi libera, o zi in care de cum deschid ochii, incerc sa-mi pun in ordine unele ganduri, sa pot sa-mi clarific nelamurile ce ma apasa incet, chiar daca am cateva zile in care sunt mai linistita si da, pot sa zic, ca ma simt mai bine.
Cufundata in muzica, intreaga zi...sunetele ce-mi razbat in urechii...vibratele ce le simt in intregul corp...acopera urletele din jurul meu, ce incearca sa ma raneasca...care nu vreau sa le mai ascult, sa le mai aud...vreau sa fiu din nou linistita...vreau si pot si o sa reusesc...

Slow

Cand ne indragostim, suntem inconjurati de o nebunie, care erupe ca un vulcan dar care ajunge si sa stagneze, sa incerce sa erupa din nou, incet si lent. Si atunci cand incepe sa stagneze, trebuie sa luam o decizie, o decizie in care poate sa nu afecteze ambele parti...sa incepem "sa lucram" la acel lucru care a facut ca flacara dintre noi sa arda, care arde incet ca si cum nu ar avea de ajuns oxigen.
V-a incepe din nou sa erupa, atunci cand, noi ne vom putea convinge sa fim noi insine, sa ajungem mai intai sa ne iubim pe noi si atunci sa putem oferi ceea ce isi doreste persoana de langa noi...de aici trebuie sa incepem...

Fara inteles

Nu pot sa nu fiu geloasa, nu pot sa nu fiu indiferenta...nu pot sa nu sufar...nu pot sa nu iubesc...
...sunt geloasa, sunt si indiferenta, sufar dar si iubesc...
...dezamagesc dar sunt si dezamagita...
...4 pereti si un suflet, apasat si presat in acelasi timp de cei 4 peretii reci...
...sfaturi, replici si cuvinte fara noima...
M-am saturat...de ce? nu stiu...sau nu vreau sa zic...dar clar stiu ce simt...de acum 2ani, de acum 1an, de acum cateva luni, de cateva zile, de azi...

8 ore

Doar mi'e dor...chiar daca am doar cateva ore de cand nu te-am vazut, de cand m-am intors de la tine...cateva ore, care par ca au trecut saptamani...de ce e asa de greu? De ce desparte mai bine de 8 ore de mers cu trenul, care trec rapid atunci cand ma pornesc la tine, dar care parca stau in loc atunci cand plec, acele ore pe care nu le astept, nu astept sa sune alarma telefonului la ora 5 dimineata si las locul loc si rece de langa tine.
A trecut mult timp, dar inca nu vreau sa ma obisnuiesc cu acele ore petrecute pe tren, vreau sa persiste acea emotie de fiecare data cand trebuie sa te revad...si te zaresc chiar cum opreste trenul, iti zaresc privirea care incearca sa ma gaseasca in multimea grabita de pe peron...si acea imbratisare puternica in mijlocul multimii si acel sarut timid...
Ma bucur enorm ca te-am revazut...si astept cu nerabdare din nou aceea zi de 8 ore de mers cu trenul, ca la 23.30 seara sa te pot imbratisa...chiar sunt norocoasa ca te am...ti-am spus-o si ieri in drumul spre casa, in plimbarea lunga printre multimea de oameni iesiti la caldura soarelui ca "ciupercile dupa ploaie" :))...
...astept...astept...

...

Totul e despre tine...

            totul e despre cum ma faci sa ma simt si 

                      despre faptul ca nu pot, nu vreau sa-ti dau drumul...

Totul e despre tine...

            totul e despre faptul ca te-ai uitat in sufletul meu...

                      totul e despre sentimentele ce te inconjoara si 

                     despre faptul ca nu vreau sa te ranesc...

Totul e despre tine...si totul e despre faptul ca esti in sufletul meu...

Who i am

I stare at my reflection in the mirror...
Why am I doing this to myself?...

Versurile zic tot...si citind printre randuri, mi-am dat seama ca nu sunt "implinita", chiar daca mi-am acceptat imediat orientarea...ne lovesc cei care inca ne critica...am senzatia ca noi ne lasam sa fim " contruiti"  de cei din jur...
Versurile zic tot...

Bed for love

Cearceaful alb ce-ti contureaza corpul gol, ce abia ti-l zaresc in intunericul camerii...lumina slaba ce se razbate sa patrunda prin draperiile groase ce acopera intrega fereastra...patul ravasit, ce ma impedica sa te ating, sa-ti ating pielea calda...imi ard mainele de nerabdare sa te ating, sa pot sa-ti mangai incet si fiecare mm din piele, sa simt cum pielea tremura sub mangaierile mele...cearceaful aluneca usor de pe tine, cand te intorci spre mine, lasandu-ti corpul dezgolit in fata mea...te sarut numai din priviri...incet ma iei in brate si ma saruti...iti simt buzele moi si fierbinti, te sarut cu pasiune...
Intind cearceaful alb, in patul mare si gol...

I'm thirsty for your love

Ce bine ca esti...ce bine ca mai invatat sa iubesc...ca am invatat sa plang...ca stiu ca sunt geloasa si ca nu pot fi indiferenta nici la cele mai mici nimicuri.
Ce bine ca ma faci fericita...ca crezi in mine...dar mie mi-e dor de tine.
Ce bine e atunci cand te tin in brate, dar nu e bine, ca suntem departe.
Azi mi-e dor te tine...si oricate cuvinte as incerca sa gasesc sa ma pot exprima, singurile care imi sunt prezente in minte si care nu lasa locul altora sunt "mi-e dor de tine".

Sa pot...

Vreau sa pot sa "trag" de kilomotrii ce ne despart, ca pe siretul tenisilor ce-l leg in fiecare dimineata si cu cat il innodez sa ma apropii tot mai mult de tine.

Vreau sa pot sa "rup" durerea dorului in mici bucatele, ca pe servetelul ce-l gasesc mereu in  buzunarul blugilor. 

Sa smulg tristea de pe chipul tau, sa aduc zambetele ce-ti lumineaza chipul.

Sa rup, sa trag, sa smulg, sa sparg in mii de cioburi tristetea, ca paharul scapat pe gresia rece, ce te face sa tremuri cu fiecare pas pe care il faci.

Si astept, privesc in gandurile mele...astept sa pot sa fiu langa tine...

Spune-mi ceva frumos...

Ma macina un sentiment de nesiguranta de ceva timp, nu de foarte mult timp dar de ajuns pentru ami da o senzatie neplacuta, care a pus stapanire pe mine de ceva timp...nu stiu de ce oare...nu pot gasi un motiv anume, sau poate nu vreau...nu stiu...dar sigur nu'mi place. Cred ca mai mult ma stapaneste oboseala, de care nu prea ii fac fata foarte bine in ultimul timp...poate ea e cauza nesigurantei mele...as vrea sa stiu.
Stiu ca nu prea am reusit sa-ti acord atentia de care aveai nevoie, dar imi pare rau...acum nu pot face mai mult, pentru ca sunt legata, ma simt legata si sper ca e de ajuns cat de putin, faptul ca imi pare rau.
Simt ca toata chestia asta ne indeparteaza...ca totusi pentru ce lupt sa te pot avea aproape, e cu totul reversul ei, parca cu cat incerc mai mult cu atat ne indeparteaza mai mult...si nu-mi place deloc asta...nu stiu ai putea sa-mi spui ca totul e ok, ca totul e bine intre noi, spune-mi ca inca nu te-ai saturat de distanta asta, ca totul va fi bine, spune-mi ceva frumos...

STOP - pauza

E timpul pentru o pauza...e timpul sa ies din stramtoarea peretiilor ce ma apasa, tot mai tare fara mila...e timpul sa deschid ochii, sa vad lumina calda a soarelui de primavara, care incearca sa ma incalzeasca, dar se impiedica de intunericul ce ma inconjoara.
Sunt prinsa in mintea mea...sunt prinsa in "sistemul" ce ma inchide...dar e timpul pentru o pauza...

Happy hour

Din peste 65 de ore lucrate si doar in jur de 30 de ore dormite mai mult sau mai putin, rupta de realitate, doar telefonul ce-mi fibra imi buzunar, in galagia din timpul zilei si zarva din timpul noptii, imi oprea timpul. Ieri am vrut macar o ora sa vorbesc cu tine la telefon, sa te aud, sa-ti aud vocea...dar din nou acea zarva din timpul noptii care a acaparat si intreaga zi a fost intre noi...
 E greu, sper ca stii asta, dar nu vreau sa uiti ca fac totul pentru noi...lupt macar pentru o ora in fiecare zi sa fiu cu tine...macar o singura ora in care sa te stiu langa mine...
Cum zice si melodia asta...a happy hour with you...

Sufletul ei...

Oare de ce uneori e prea greu sa gasim cuvintele potrivite, daca exista ele, pentru situatia in care suntem, sau cu care ne intalnim, ne confruntam.
Ne gandim ca poate zicem ceva gresit, nepotrivit uneori...credem ca putem reusi sa ajungem unde vrem noi...in adancul sufletului ei, sa aflam ce e rau, ce o nelinisteste, ce nu suporta, ca poate asa reusim sa o facem sa se simta mai bine, sa-i furam un zambet, schitat in coltul gurii si poate si un cuvant dulce...oare reusesc???
Oare, ne putem izbi de un perete si in adancul sufletului ei, asa cum ne-am lovit  in exteriorul ei. Ne lovim, nu ne lasam, ne lovim din nou, dar incercam din nou, nu ne lasam...nu pot sa o las in pace, nu pot sa nu aflu ce se afla in sufletul ei, in cel mai adanc loc.
Insist, da...pentru ca o ador, poate ca e si o dovada ca imi pasa de ea, da...ii "place", poate, dar uneori nu prea conteaza, pentru continui "calatoria" pana reusesc sa ajung acolo unde imi doresc, dar fara sa o supar...sa pot sa stiu aproape de fiecare data cum sa o fac sa se simta bine, sa fie ea.

Some words

Merg incet...aerul rece ce-mi patrunde in intregul corp si ma face sa tremur la fiecare "strigat" al ei...incerc sa ma misc tot mai repede, dar ceva nu ma asculta, simt o amorteala ce m-a cuprins, e acel aer rece ce vrea sa fie "auzit"...si astept sa ma prinzi de mana, sa simt cu degetele mele incep sa iasa din amorteala aerului rece, sa simt ca ma incalzesc...stiu ca nu se poate, stiu ca esti departe de mine, stiu ca acum nu putem sa fie asa cum ne dorim noi, dar imi place sa ma gandesc, sa visez cu ochii deschisi, sa fii mereu prezenta in mintea mea...stiu ca asa trec mai usor peste distanta ce ne desparte.

Mi-ar place, ca atunci cand ajung acasa de la munca la ore tarzii in noapte, sa te gasesc dormind si incet sa vin langa tine in pat, sa ma apropii incet, sa te iau in brate si sa te sarut si sa reactionezi strangandu-ma mai tare langa tine si sa-mi soptesti un " somn usor" foarte incet.
Vreau toate astea si mai mult, vreau sa te am cat mai aproape langa mine, sa stiu ca oricand te pot lua in brate, te pot saruta...vreau si lupt.
Lupt iubirea mea, pentru tine, pentru noi, pentru iubirea  si povestea noastra.

PS. Ora 00.20 putin trecut peste miezul noptii, sunt inca la munca, stau si astept sa-mi plece si ultimii clienti care nu dau semne sa plece in urmatoarea jumatate de ora, sunt obosita si mi-e dor de tine...tu dormi si ma gandesc la tine...am scris cateva cuvinte, poate fara sens si poate nu am reusit sa exprim ceea ce vroiam, ce simt, dar stiu ca esti viata mea...
(postat azi, ca la munca fara comp si net)

Cause it's true, I am nothing without you

In fiecare seara inainte de a ma baga in pat, ascult o ultima piesa, o piesa care imi aminteste de tine, de tu si eu, de noi...si apoi merg in pat cu un zambet ce-mi cuprinde intreaga fata. 




Tu meriti aceea dragoste curata, aceea dragoste care te face fericita, dragostea fantastica din carti si filme, pe care incerc sa ti-o ofer din toata inima mea.

Te iubesc, dar nu doar pentru ca ma faci fericita, nu doar pentru ca ma faci sa ma simt speciala, nu doar pentru ca tu esti cea mai draguta persoana...doar pentru ca te iubesc si nu am nevoie de motive pentru asta.


                                               The smartest thing I ever did was take a chance with you.

De ce e asa de greu

De ce totul e ca un uragan?...totul zboara, se invarte in jurul tau...nimic nu poti sa vezi, nimic nu poti sa atingi...e doar un aer rece ce-l simti adanc in corpul tau...care te face sa tremuri, care iti citeste gandurile, care te tine legata...

I dream you...

Intuneric, doar o lumina pala se mai zareste in intreaga camera...ma invelesc, dar e cald, mult prea cald...pentru ca te simt, iti simt bratele in jurul meu, iti simt caldura corpului tau, simt ca esti langa mine...inchid ochii si simt sarutul tau fin pe obrazul meu...E liniste, prea liniste, imi aud si propriile ganduri...dar tu aproape de mine, imi soptesti un noapte buna...incerc sa adorm si incet imi apari in vis...visez...te visez...astept noaptea, clipa cea mai lunga de liniste, unde pot fi doar eu si tu...pentru ca imi apari in vis, pentru ca esti langa mine...
Noapte buna iubire!

Povestea noastra

Fiecare zi, fiecare minunt din acea zi, e noua poveste pentru noi, o poveste frumoasa, in care ii rasfoim paginile si o recitim ori de cate ori ne reintalnim. Povestea noastra care se scrie odata cu distanta care sta in calea noastra, dar care nu ne poate invinge, pentru ca nu ne poate desparti, pentru ca de fiecare data o invingem atunci cand te pot privi la cativa cm de mine, fara alte piedici si fara alta imagini colorate de pe telefonul meu, unde iti privesc chipul de fiecare data cand nu sunt langa tine.

Povestea noastra care se citeste atunci cand sunt in bratele tale…povestea care o citim impreuna, in clipele petrecute, in acele ore, minute, secunde minunate, care ma fac fericita doar ca sunt langa tine si te pot privi neincetat…o citim in plimbarile in care ziua se stinge usor, mangaindu-ne corpurile, lasand locul noptii sa ne ocroteasca…

Povestea noatra care nu se sfarseste nici cand zilele se sfarsesc si lasa locul noptii, care ne poarta prin visuri si din nou incepem sa o citim in diminetile lungi si somnoroase.

Povestea noatra nu se sfarseste, nici atunci cand trenul pleaca din gara, usor si apoi tot mai repede, ea continua prin lungile ore la telefon si acele mesaje care ne umple intreaga zi…nu se sfarseste, ea se scrie prin dorul neincetat care ti-l port, prin gandurile care mi le stapanesti si flacara inimii care arde neincetat

O poveste care se scrie in fiecare zic…povestea noastra.