Te privesc...te analizez, fiecare miscare, fiecare gest...te dezbraci usor arucandu-ti hainele in toata camera...te analizez...fiecare forma, fiecare cm a pielii tale albe....te ating, dar nu pot, ma impiedica intreaga lumina ce te inconjoara si care te protejeaza ca un scut impotriva mea...vreau sa-ti ating acea piele alba si fina, vreu ca degetele mele sa se joace in parul tau, vreau sa te pot avea in bratele mele, dar doar...
...te privesc, te analizez, te ating cu privirea...
Întinde mâna mai bine :) sunt sigură că va penetra cu ușurință scutul despre care vorbești.
ReplyDeleteda pot sa indepartez rapid scutul ce o apara, dar nu vreau, vreau sa fie mai palpitant:D...
ReplyDeleteSunt sigură că prin simplu fapt că îl privești, misterul te cuprinde și e mai palpitant, cum ai spus și tu, să trăiești în mister.
ReplyDeleteUneori este de ajuns doar privitul:))
ReplyDeletePuterea privirii de a trece in mister fierbinte imaginea dorita! Puterea dorintei de a inputernici privirea sa o implineasca!
ReplyDeleteMangaierea privirii atinge sufletul.
ReplyDelete