Doar mi'e dor...chiar daca am doar cateva ore de cand nu te-am vazut, de cand m-am intors de la tine...cateva ore, care par ca au trecut saptamani...de ce e asa de greu? De ce desparte mai bine de 8 ore de mers cu trenul, care trec rapid atunci cand ma pornesc la tine, dar care parca stau in loc atunci cand plec, acele ore pe care nu le astept, nu astept sa sune alarma telefonului la ora 5 dimineata si las locul loc si rece de langa tine.
A trecut mult timp, dar inca nu vreau sa ma obisnuiesc cu acele ore petrecute pe tren, vreau sa persiste acea emotie de fiecare data cand trebuie sa te revad...si te zaresc chiar cum opreste trenul, iti zaresc privirea care incearca sa ma gaseasca in multimea grabita de pe peron...si acea imbratisare puternica in mijlocul multimii si acel sarut timid...
Ma bucur enorm ca te-am revazut...si astept cu nerabdare din nou aceea zi de 8 ore de mers cu trenul, ca la 23.30 seara sa te pot imbratisa...chiar sunt norocoasa ca te am...ti-am spus-o si ieri in drumul spre casa, in plimbarea lunga printre multimea de oameni iesiti la caldura soarelui ca "ciupercile dupa ploaie" :))...
...astept...astept...
Noroc este si ca iti e dor! Fara dor, e ca si cum nici foame si nici sete nu iti este.
ReplyDelete