No land

In tabloul plin de culori, toate aruncate intr-o ordine...totul e desenat aproape perfect. Ating culorile reci si uleioase, iti ating mana printre iarba deasa ce se joaca printre degetele tale lungi, dar imi retrag mana rapid si privesc fara sa clipesc acel  tablou. Ceva ciudat punea stapanire pe mine, eram inconjurata de un fior ce imi racea corpul, dar intind mana din nou spre tablou, spre mana ta care atingea fiecare fir de iarba...iti atingeam mana cu vf degetelor, iti simteam caldura, panica incepuse sa ma cuprinda, dar nu puteam sa ma desprind de acel tablou. Mai prins de mana, ti-am simtit caldura palmei tale pana in adancul sufletului meu...totul era doar culori si  mainele noastre erau desenate impreuna.
Daca mana mea si a ta, nu reuseau sa se atinga, sa incerce sa se cunoasca mai intai, nu puteam intra in aceasta lume a ta, o lume plina de culori. Simteam cum te joci cu degetele in palma mea, ai ridicat privirea spre mine si mi-ai oferit un zambet, am inchis ochii, sperand ca visez, dar ochii mei trebuiau sa vada ce in acel loc, trebuia sa te vada, chiar daca erai la distanta de mine, trebuia sa vada ce e in "mintea" tabloului. Doream sa pastrez acel simt, sa nu fie un vis, sa vad dincolo de acele culori dezordonate, ce se amestecau in jurul ochilor mei.
Daca mainele noastre se atingeau si se leganau, atunci ne era posibil sa evadam din acest taram.