Ne gandim ca poate zicem ceva gresit, nepotrivit uneori...credem ca putem reusi sa ajungem unde vrem noi...in adancul sufletului ei, sa aflam ce e rau, ce o nelinisteste, ce nu suporta, ca poate asa reusim sa o facem sa se simta mai bine, sa-i furam un zambet, schitat in coltul gurii si poate si un cuvant dulce...oare reusesc???
Oare, ne putem izbi de un perete si in adancul sufletului ei, asa cum ne-am lovit in exteriorul ei. Ne lovim, nu ne lasam, ne lovim din nou, dar incercam din nou, nu ne lasam...nu pot sa o las in pace, nu pot sa nu aflu ce se afla in sufletul ei, in cel mai adanc loc.
Insist, da...pentru ca o ador, poate ca e si o dovada ca imi pasa de ea, da...ii "place", poate, dar uneori nu prea conteaza, pentru continui "calatoria" pana reusesc sa ajung acolo unde imi doresc, dar fara sa o supar...sa pot sa stiu aproape de fiecare data cum sa o fac sa se simta bine, sa fie ea.
No comments:
Post a Comment