Esti singur si chiar iti place…dar crezi ca e bine, crezi ca e bine sa te inchizi in tine, crezi ca e bine sa fii mai mult singur. Esti intrebat ceva…raspunzi, scurt si la obiect, chiar mecanic, si tu te intrebi de ce faci asta…poate ca asa e firea ta, poate ca asa imi place sau poate m-a schimbat ceva sau doar poate ceva nu-mi da pace…o stare???
Ti se ofera ceva…un multumesc scurt si atat…sa trecem la altceva.
Esti chemat undeva…te gandesti, meditezi…dar la ce?...e ceva de gandit aici, si tu te miri de ceea ce faci…raspunzi, inca nu…astepti…te gandesti doar sa faci pe placul lor, sa se simta ei bine…dar refuzi…te inchizi inapoi in cochilia ta.
Esti din nou singur…te invarti in lumea ta…o lume fantastica, unde cioburile de sticla iti mangaie talpile, unde firul de praf iti zgarie fata, unde intunericul ti-e dusman…doar o lume. Te uiti, admiri din nou aceasi lume, ceva schimbat…nimic…doar continuui sa admiri. Cunosti…perfect, tot ce te inconjoara…vrei tot mai mult…ce?...sa cunosti tainele singuratati…esti sadic…clar.
Stii, spui, vrei…dar tot nimic nu-ti place…te deranjeaza…ce?...ca ai vrea sa fii singur cu cineva…plangi…dar nu stii de ce…esti sadic.
Inchiderea in sine doare si intensifica dorinta de placere, nefiind deci nici pe departe placere! Cum sa fie placere?! Raspunsul mecanic este simptomul inchiderii in sine, dar trebuie sa fie cineva in exterior sa desfaca inchiderea! Singurataea nu are taine. E doar aparent tainica!!!
ReplyDelete