Cu castile in ureche si te gandesti ca iti doresti sa ai o viata frumoasa cu ea si nu poti...nu poti pentru ca nimeni nu te accepta.
Ajungi acasa si te bagi sub dusul fierbinte si ti-ai dorii, ca totul ce te doare sa se scurga din tine, ca apa de pe corpul tau. Sunetul apei nu poate sa acope sunetul vocii tale "hai sa plecam in lume si sa lasam toate parerile aici".
Esti in camera goala si rece si te intrebi ce ai putea face, te intrebi daca cineva iti poate explica ce s-a intamplat cu viata care mereu ai crezut ca v-a fi altfel...chiar acum treci prin durerea care ai crezut ca ai depasit-o.
Cateva versuri iti suna in urechi "Nobody can hold their own underneath the weight but
Nobody can take the blame for their own mistakes so...And you wanna say something but you can’t 'cause they're not around...Inside you think they know the extent of the pain...But they won’t even admit that they were the one to blame"...si te intrebi daca cineva iti poate explica.
Ea, ceea pe care o iubesti iti strabate gandul, ea e mai puternica decat toate celelalte...te gandesti la ea...te gandesti ca ii faci rau.
Viata ta e la fel de goala ca si camera in care stai cuibarita si...sufletul incalzit doar de atingerile ei te mai tin sus.
Si zici ca nu-ti pasa, ca ai trecut peste etapa asta, dar acum...acum iubesti si iti doresti altceva(nu vrei ce e mai bun ce e mai frumos)...vrei sa fie bine, sa nu mai fii judecata...dupa felul cum te imbraci, dupa felul cum esti tunsa, doar pentru faptul ca o privesti mai lung pe cea care o iubesti, doar pentru faptul ca beti cafeaua in acelasi loc. Iti doresti o viata linistita cu femeia vietii tale...si te intrebi daca cineva iti poate explica de ce nu e posibil?
