I just want to feel something today

Ciudata stare am de 2 zile, nimic nu ma impresioneaza, nici macar vremea de afara...in sf s-a incalzit, e soare, e cald si am scapat de tot ce inseamna haine groase. Ciudat sa te trezesti dimineata si sa nu stii ce simti, sau ce vrei de fapt...sa-mi beau cafeaua acasa in fata laptopului sau intr-un pub?
Sunt goala pe dinauntru, as vrea sa simt ceva, as vrea sa ma bucure ceva sau macar sa am supere, sa fiu macar nervoasa, dar nimic, fara nici un rezultat.
Nici gandurile nu se mai bat intre ele, e liniste deplina....ma sperie linistea, pentru ca atunci ea vorbeste si gandurile tac.
Sunt goala...

Smile

Nothing's forever and forever is a lie. All we have is what's between hello and goodbye. But i'm going to smile and make you think i'm happy, i'm going to laugh so you don;t see me cry. I'm going to let you go in style and even if it kills me...i'm going to smile.

Marti 13

Te trezesti dimineata direct cu ochii pe telefon, incercand cat mai rapid sa inchizi alarma ce trezeste si mortii...respecti intregul ritual de dimineata, nu uiti cafeaua, muzica si nici gandurile...te uiti in oglinda, ce vezi? o fata obosita si fara prea mult chef de munca, dar totusi te simti bine psihic...asta pana cand?...Pana cand intuitia ta nu da nici acum gres, sau al 6 lea simt, indiferent cum l-ai numi, nu da gres, nici acum...sau pana cand te lovesc niste acuzatii neintemeiate sau pana cand primesti vesti tampite si gata ti s-a dus starea de bine si totul cat se poate de rapid...da si a fost marti 13...si deja ai gasit vinovatul tampeniilor ce ti s-a intampla.
Ai ajuns acasa dupa 16 ore de munca, deschizi calculatorul si asculti incontinuu aceasi piesa, bineinteles doar doua cuvinte rasuna in toata melodia, doar atat auzi si calma, nu nervoasa, doar suparata sau poate nu, e ciudat, ai varsat 2 lacrimi si te pregatesti de somn...e tarziu, peste cateva ore incepe o noua zi si va fi mai diferita, trebuie sa ai incredere.

Doar privea

Privea doar spre cerul cenusiu, in speranta ca un fulg cat de mic sa-i atinga obrazul rosiatic...privea cu ochii tinta doar asupra unui punct, ce gandea doar ea stia, ce cauta ea acolo printre copacii goi, trantita pe pamantul rece si inconjurata de zeci de funze uscate si lipsite de culoare, nu dorea sa zica, corpul era mort, nu schita nici cel mai mic gest, doar vantul ii deranja parul negru si mici picaturi de apa rasareau in coltul ochilor ei verzi. Privea acel punct cenusiu, fara sa clipeasca, privea in gol, dar ochii i se umezeau tot mai tare, nu vroia sa vada nimic altceva, decat acel mic fulg de nea, care il astepta. Tresarii, dupa cate clipe de moarte, isi muta privirea din acel punct cenusiu si se cutremura, isi sterse rapid lacrimile din ochii si doar privea.
In fata ei, se ridica o umbra sinistra...de ce nu o vazuse pana acum, de ce arata ca sufletul ei si de ce tocmai aici e, unde a venit doar sa priveasca in gol. Se cutremura la gandul ca arata ca sufletul ei, doar niste crengi goale, fara viata, invelite intr-o mantie neagra si rece...pe fiecarea "creanga", erau atarnati srtopi mari de apa, care cadeau neincetat...totul era fara viata si rece...fiori ii treceau prin ea ca niste sageti fierbinti, ce ii ardeau intregul corp, nu putea sa mai priveasca, dar ceva nu o lasa, era hipnotizata de tot ce se intampla, "jocuri" de panze, ce tot imbraca fiecare ramificatie, devenind tot mai grele si mai dureroase. Simtea cum o apasa tot mai tare, simtea cum durerea din suflet, o apasa tot mai tare, ochii ei verzi au devenit rosii, inundati de lacrimile ce ii incetosau, dar ea tot privea. Nu putea sa mai priveasca acel spectacol grotesc, unde totul era mort, rece si urat, unde totul era tesut din panze negre si dense, fara a lasa nici cea mai mica licar de lumina sa patrunda, unde toate acele lucruri frumoase erau stranse si ranite, erau sfarmate de peretii reci in mii de bucatii. Nu mai putea privii...isi adunase toata putearea sa inchida ochii, sa uite tot ce a vazut, lacrimile ii atingeau obrazul fierbinte, doarea sa stearga tot ce a vazut, tot ce a simtit...deschise ochii spre cerul cenusiu si privea tinta, privea inlacrimata, acea mica schimbare...minute in sir ochii ii erau nemiscatii, dar grei, obositi de acel spectacol grotesc si de acel punct cenusiu...aerul rece se lasa tot mai tare peste ea, tremura din toate incheiturile, ochii ii erau inchisi, lacrimile inghetate pe obrazul fin dar ceva ii atinse rapid obrazul, deschise rapid ochii si asteptarea nu a fost in zadar, mii de fulgi de ea, zburdau langa ea, ii mangaiau fata rece...stia ca nu asteapta in zadar, stia ca odata cu primul fulg de nea, sufletul ei incepe sa se vindece, stia ca picaturile din colturile ochilor nu o sa mai fie, stia ca nu o sa mai fie acea umbra groteasca, doar a asteptat si inca asteapta pe acel pamant rece, ca acea umbra sa se indeparteze, sa nu mai simta acele sageti fierbinti care ii strapunge corpul...asteapta cu ochii atintiti asupra fulgilor de nea.

Your life is your life

Your life is your life don’t let it be clubbed into dank submission.
Be on the watch.
There are ways out.
There is a light somewhere.
It may not be much light but it beats the darkness.
Be on the watch.
The gods will offer you chances.
Know them.
Take them.
You can’t beat death but you can beat death in life, sometimes.
And the more often you learn to do it, the more light there will be.
Your life is your life.
Know it while you have it.
You are marvelous the gods wait to delight in you.

Change

O vreme rece, mult prea rece pentru mine, urasc sutele de haine pe mine. Un timp mohorat, unde si copacii plang cu fiecare frunza cazuta...privesc in gol cu crengile aplecate si triste, cum petele de culoare galbena rosiatice isi i-au zborul, le privesc asa cum le-au privit atunci cand s-au nascut din muguri mici verzui, le-au privit cum au crescut sub razele soarelui si le privesc si acum cum pleaca una cate una.
Acel timp rece si deprimant pentru foarte multi dintre noi, ramanand doar cu amintirile de vara intr-o cutie, ingropata adanc in sufletul nostru. Privesti si vezi doar fete zgribulite de frig si culorile toamnei asternute peste tot.  De ce pentru toata lumea e asa deprimanta toamna?
Muzica imi rasuna in urechi, mersul e rapid, inaintand ca un scut impotriva frigului, frunzele uscate se joaca printre picioarele mele, alergand dupa mine, intr-un drum necunoscut...si privesc, vad doar un cadru cenusiu, cam sinistru, o singura culoare vie vad in tot cadrul cenusiu, pantalonii mei albastri deschisi ca cerul de vara si...deja imi este dor de culorile vii imbinate perfect in cadrul de vara...vad doar copacii goi, fete posomorate si haine inchise la culoare, urasc ce vad, e urat, pana si sufletul meu se vindeca usor si a rasarit o raza de optimism in mine si natura moare.
Totusi cred ca acum inteleg pe "ea"(toamna), care plange, vrea sa uite de suferintele ce le-a trait, se dezbraca usor de fiecare "suferinta", ramanand goala si asteptand din nou aceea schimbare, sa se nasca din nou sub razele caldute a soarelui, sub cerul mult prea senin...si acelasi lucru mi s-a intamplat si mie...am plans, am suferit si incet, incet m-am dezbracat de tot ce a fost urat si acum vad, in cadrul sinistru care ma inconjoara, acea fericire care mi-a lipsit, acel zambet adevarat pe fata mea, am schimbat masca tristetii cu cea a fericiri...
                           ...ma vad pe mine in culori vii in cadrul cenusiu...

Sail

Navighez spre schimbare...un capitol s-a terminat...si o sa inceapa unul mai palpitant...navighez...

The four agreements

The four agreements -  Don Miquel ruiz

Credeti ca putem sa luam aminte cele 4 legaminte, sa reusim sa realizam ceva doar pentru noi si nu pentru cei din jur...sa nu mai uitam de noi doar sa facem placere celor care ne inconjoara. 
Legamantul 1:  Fii impecabil in ceea ce spui.

Legamantul 2: Nu considera nimic ca fiind personal...nu lua totul personal
Legamantul 3: Sa nu faci presupuneri inutile.
Legamantul 4: Fa intotdeauna ce iti sta in puterii.

O sa avem o "viata" mai usoara daca luam in considerare aceste legaminte si incercam sa le punem in aplicare...e de ajuns sa le constentizam si atat?
Merita citita, dupa multe comentarii asupra cartii si dupa multe parerii diferitelor persoane...a mea nu inca ca nu am reusit sa o citesc:D... 

Am incetat...vreau...

Am incetat sa mai am intrebari, am incetat sa vad trecutul ca o camera intunecata, ce sunt intepata din fiecare unghi,de peretii plini de ace, ce-mi strapung sufletul, am incetat sa tot simt durerea acelei camere, am incetat sa fiu vechea eu, cea care avea intotdeauna ochii inundati de apa sarata, de a nu avea glas si intotdeauna o privire goala...ACUM vreau altceva, vreau sa nu ma mai gandesc atat la viitor, uitand sa mai traiesc prezentul...vreau sa fiu din nou acea fata care rade mai tot timpul, agitata, si sunt, nu m-am schimbat, doar am fost acoperita de o pelerina ce ma lasa fara aer, dar gata, am aruncat tot de pe mine, in ritmul piesei ce suna incontinuu in boxe, sar, dansez, ma eliberez de energia negativa. Vreau sa traiesc prezentul, sa urasc doar frigul de afara ce-mi patrunde pana in adancul sufletului si tremur la fiecare atingere (urasc frigul)...acel prezent, unde nu ma mai gandesc ce am sa fac saptamana viitoare, acel prezent cand sunt singura, doar eu si muzica, acele piese ce imi provoaca cele mai frumoase amintiri ce ma fac sa zambesc.

Vreau acel prezent in care camera e mult mai luminoasa si peretii nu se mai misca, chinuindu-ma la fiecare mm miscat....prezentul in care nu ma gandesc in fiecare zi ca trebuie sa cunosc pe cineva  si cat de greu e sa o iau de la inceput, dar NU, nu e greu, trebuie sa fiu doar eu, fara masca, sa fiu cea care se mai balbaie si cea care se intimideaza unoeri, daca o iei prin surprindere. Vreau sa simt acele zile friguroase, unde cheful de munca e mai putin, asteptand timpul liber, unde timpul trece fara sa fac nimic. Sa ma schimb, pot sa zambesc mai mult, singura schimbare acum va fi un nou tatuaj:D.
 Peste o saptamana, o luna, 2 luni, nu stiu ce va fi si nici nu vreau sa stiu...vreau doar sa traiesc clipa si asta e cel mai bine pentru mine in momentul de fata.
Vreau sa traiesc prezentul ( uitand de trecutul negru) si nu viitorul.

Vorbe goale

Vorbesc mult, uneori prost sau de cele mai multe ori doar prost, incerc sa trec peste(chiar eram mandra de mine ca imi reuseste) cand fleosc primesc o cana de apa rece fix in fata, ce ma trezeste la realitate si din nou ajung de unde am plecat (sau de fapt,de unde am ramas). Iar am vorbit doar ca sa ma inteleg doar eu, ce deobicei...
Oricum eram in parc stateam linistita pe o banca, incercam sa ma incalzesc de putinele raze de soare care abia reuseau sa ajunga la mine, printre copacii desi...cand ma trezesc cu cineva langa mine, un pisoi ratacit cu ochii albastrii, uite'l ce frumos e:X ....

Mi-a inseninat ziua si mi-a furat un zambet, uitand pentru moment de tot.

Dragostea nu are limite...

Inca odata dragostea nu are limite...nu conteaza pe cine iubim, ce fel de persoana e, fiecare e frumos dupa felul ei/lui de a gandi, de a fi, de a se comporta si de a te face fericit.
Conteaza ca fiecare iubeste in felul ei/lui? ca unii nu dau nici o semnificatie pe cele 2 cuvinte "te iubesc" dar arata, dovesc ca asta fac...conteaza asa mult cand zicem acele 2 cuvinte?
Conteaza pe cine iubim?indiferent ca e fata ca e baiat?...pentru mine nu...pentru ca eu iubesc o fata si da nu ma intereseaza ce zice lumea, pentru ca am langa mine acele persoane care nu ma judeca si care imi sunt alaturi...si da am avut un moment de sinceritate, de ce? asa am simtit...am ajuns la concluzia ca timpul e scurt si trebuie sa facem si ce simtim si nu doar ce ni se "dicteaza"...da, am o orientare sexuala diferita de ceilalti, dar asta nu ma face un monstru, sunt la fel ca si orice alta perosana,singura diferenta e sunt gay...eu sunt implinita si mai ales am acceptat asta, care e cel mai important pas pe care putem sa-l facem...

Retrospectiva saptamanii

Retrospectiva saptamanii care a trecut, unde telefonul nu mai suna, unde a fost mult prea liniste...liniste,unde imi auzeam propriile ganduri ce se certau intre ele, fara a gasi o concluzie la nimic. O saptamana in care am consumat alcool exagerat si a doua zi la munca ajungeam mahmura si cu un chef nebun de viata...a ceea saptamana in care din 7zile, doar doua am fost libera, aceea saptamana in care am muncit mai bine de 16 ore pe zi si o incheiam cu alcool si aceea sapt, unde orele de somn au fost putine, dar intense si agitate, de ce? poate pt ca sunt intr-un intuneric in care nu pot iesi si pentru ca da, ma enerveaza toata situatia asta dintre noi si incerc sa-mi dau seama cum am ajuns tocmai aici, in situatia asta "gri" care nu-mi place, care nu mai vreau sa fie asa. Si gata a trecut si duminica, tot la munca,doar dupa 4 ore de somn, tot cu acelasi ganduri, care sincer parca nici nu mai stiu care sunt...tot ce vreau e sa inchid ochii intr-un somn adanc si linistit, pt ca maine sa o pot lua de la capat...oare va fi diferita de ceea care a trecut?
Din nou eu si cuvintele aruncate aiurea:D

Fairytale

Cele mai multe povesti au cate un sfarsit fericit, frumos, unde dupa multe obstacole si "n" despartiri, dragostea mereu invinge...intotdeauna exista un print care salveaza printesa indiferent de ce s-ar intampla. Dar acum, in basmul nostru real, unde dupa n certuri, n despartiri si tot atatea impacari dragostea e invinsa, numai are aceasi intensitate sau pur si simplu dragostea eterna si neinvinsa e doar in basme?
Si eu am trait un basm frumos, unde am ajuns sa cred in dragostea nemuritoare si sa o traiesc...e muritoare atunci cand nu o mai alimentam?...Am ajuns sa cred exact inversul dragostei eterne...a dragostei muritoare si ca acel basm frumos nu "supravetuieste" doar cu dragoste, ci e nevoie de multa munca.
As vrea sa-mi apara la miezul noptii o zana cu o bagheta fermecata si sa-mi dea raspunsurile tuturor intrebarilor, excat ca in povestile in care totul se rezolva fara prea mari eforturi...si eu vreau asta? (imi place sa visez cu ochii deschisi).
Am trait un basm, de fapt traiesc acel basm frumos, doar ca acum sunt in padurea fermecata, acoperita de un intuneric mult prea greu, care ma orbeste si care nu-mi da voie sa vad nici cea mai mic fir de lumina, ce incearca sa patrunda printre crengile copacilor mult prea desi. Acum stau in aceea padure intunecata, pitita, fara sa ma observe cineva si astept...astept finalul basmului meu.

Teorie vs Practica

Ce usor e sa vorbesti despre un lucru, ce usor e sa fii bun la teorie, dar cat de greu poate fi sa pui totul in practica...cunoastem "teoria" dar la "practica" gafam de cele mai multe ori...constentizam ca am gresit, ne impunem sa facem diferit dar repetam sa facem exact acelasi lucru. Si greu e sa faci pe cineva sa intelega asta, dar mult mai greu e sa intelegi tu insuti ca e diferit atunci cand treci printr-o problema si reactionezi diferit de cum stia tu, de cum te gandeai ca asa o sa procedezi.
Toti suntem buni la teorie dar gresim la practica.

Pacat

Trist ca doar visam si pacat ca totul se termina aici...pacat sa zicem multe si pacat ca nimic nu punem in aplicare...pacat ca vrem sa facem multe si pacat ca nu reusim.

Ne dorim ceva dar pacat ca nu facem nimic sa avem acel ceva...si e trist ca ne complacem situatiei chiar daca nu ne face bine si din nou nimeni nu face nimic...

Too afraid...

Aceasi zi care incet isi schimba culoare...devine tot mai intunecata, la fiecare minut care trece. Acelasi noptii nedormite, aceleasi zile pierdute in care faceam orice sa nu simt cum singuratatea ma tine strans in bratele ei reci...nici azi nu a fost nimic deosebit de zilele trecute, doar multa oboseala in plus, care ma face sa-mi doresc doua lucruri...sa stau lenevind pe pat, in fata unui film si atipind intre timp si "cheful" de a face ceva, orice sa uit ca singuratatea ma tot strange.
Mi-e frica sa ma gandesc cat timp este de cand... e prea mult, mult prea mult si o senzatie tampita nu-mi da pace, aceea ca parca nimic nu am incercat sa fie diferit, doar lucruri esuate in fiecare saptamana.
Dar totusi ce ar trebui sa fac?...i'm wringing myself dry and i can't afford to lose one more teardrop from my eye...

Nimic

 

Nu ma pot gandi la nimic...sunt 6 ore de cand m-am trezit, cafeaua a fost tarzie si durerea de cap inca nu s-a oprit si tot nu ma pot gandi la nimic...sau "nimic" e suparaapreciat.

O dimineata si o fereastra deschisa

Prima dimineata dupa foarte mult timp, cand m-am trezit si nu am mai aprins repede compul ci am deschis geamul larg si am lasat adierea vantului sa-mi atinga fata somnoroasa si am privit cateva minute fara vreo tinta anume...m-a facut sa ma simt mai bine...

As vrea sa pot...

In seara asta, am vorbit cu cineva, care m-a pus pe ganduri si nu e prima data cand face asta...si ma cam irita, ca s-ar putea sa aiba dreptate...ca si atunci ca si acum, m-a facut sa analizez, sa ma tot gandesc.
De ce e asa de greu sa vedem noi totul ce se intampla sa nu apara momentul cand apare o persoana si zice ce vedea ea...urasc cand se intampla asta si tocmai mi s-a intamplat a doua oara in decursul de o luna, cred.
As vrea sa pot vedea tot ce mi-e ascuns mie...sa nu mai existe aceea tendinta de a incerca sa aflam din alta sursa.
As vrea sa pot sa citesc gandurile...

Ps...ora 1, dupa mai bine de 14 ore de munca, am mai gasit ce sa mai debitez, fara inteles...

Liniste

Vreau un singur moment de liniste,unde sa nu'mi mai aud gandurile si vocile din mintea mea, care vorbesc fara inteles toate, fara o ordine, care m-ar face sa fiu mai linistita. Vreau doar o clipa sa nu mai stiu nimic care sa ma deranjeze sau sa ma supere.
Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.