Stii ca te iubesc:">?
Vreau sa fac cu tine si cele mai minore lucruri...vreau sa ma trezesc dimineata langa tine, sa-ti privesc fata somnoroasa si sa-mi spui ca mai stai 5minute si in acele 5 minute sa pot sa te mai strang in brate, pentru a pastra intreaga zi caldura corpului tau.
Vreau 5 minute din fiecare ora a ta, pentru ca atunci sa fii nu mai a mea.
Vreau ca acele lucruri minore, sa fie mici plimbari tinandu-ne de mana, acele cumparaturi in care fiecare isi doreste cate ceva, acele clipe in care doar te privesc si-ti zambesc, acele minute in care ne uitam la un film cu ciocolata, chipsuri si pufuleti.
Vreau cate 5 minute din seara ta, in care savuram un mic pahar de vin in liniste si sa povestim vrute si nevrute...
Cele 5 minute sa se transforme in orele petrecute cu tine.
Si azi m-am reindragostit de tine :">.
De un singur moment si de timpul care sa se opreasca langa noi avem nevoie...
Vreau sa te simt in bratele mele.
Vreau sa te privesc, vreau doar sa te dezbrac din priviri, analizand fiecare miscare sub hainele care iti acopera corpul, unde formele incet palesc dedesubt. Vreau sa-ti eliberez corpul din stramtoarea hainelor, ce te acopera tot mai mult...continui sa te privesc, privirile noastre se intalnesc, imi acorzi un zambet si te apropii de mine, incet sarutandu-ma si'ti simt buzele abia atingandu-le pe ale mele, le simt umezeala si caldura...ma apropii tot mai mult de tine...dar incep sa simt un aer rece sub palmele mele, totul devine rece...deschid ochii, si-mi dau seama ca o fost doar un vis...un vis care as vrea sa se transforme in cateva momente de realitate alaturi de tine in fiecare zi...
De fiecare data cand aud un sunet spart pe peretii camerii, totul devine o galagie arsuzatoare, ce imi rasuna adanc in urechi...totul parca se sparge imi mii de bucati, ce raman imprastiate pe podeaua camerii...nu le mai privesc, le las acolo intinse si incerc sa astern din nou linistea ce ma cuprindea, in care imi auzeam proprile ganduri si imi vedeam propriile vise.
In fiecare zi, imi doresc macar o ora sa pot fi langa tine...o simpla ora vreau, care niciodata nu e de partea mea, pentru ca oricat mi-as dorii ca timpul sa stea in loc...ea trece, minutele si secundele trec rapid, foarte...
Acea ora, care ma ajuta sa pot sa-mi imprim din nou chipul tau in mintea mea, cu imagini noi, sa-mi ramana tiparit fiecare miscare si fiecare cuvant pe fundalul muzicii ce strabate camera...acea muzica care o reascult de fiecare data cand nu esti... singura cu speranta ca ma poate ajuta sa-mi amintesc fiecare secunda din acea ora.
O ora in fiecare zi sa te pot asculta fara sa te intrerup si apoi sa-mi reamintesc fiecare cuvant...o ora in care te tin in brate, sa-ti simt caldura corpului, sa-mi spui ca "ti-e cald" dar sa nu-ti dau drumul...o ora in care sa te sarut neincetat, pentru ati pastra moliciunea buzelor imprimate pe buzele mele.
Vreau o ora, sa stiu ca esti langa mine, sa putem face ce ne dorim, sa vorbim, sa ne contrazicem, sa ne imbratisam, sa ma tachinezi, sa ne sarutam, sa te superi pe mine, sa radem, sa ne bucuram ca suntem impreuna, sa ne iubim...
O ora...si atunci cand a trecut, sa pot sa inchid ochii si sa-ti vad chipul si sa te simt langa mine...
Nu sunt perfecta...dar tu ma faci sa fiu.
Nu pot sa fiu trista...pentru ca tu ma faci mereu sa rad.
Nu pot sa-ti rezist...pentru ca ma atragi prea mult.
Te doresc...pentru ca te iubesc.
Nu pot sa nu ma gandesc la tine...pentru ca mereu apari in gandul meu.
Nu pot sa nu-ti vorbesc nici macar o zi...pentru ca ora de ora vreau sa-ti aud vocea, ce-mi mai stinge dorul.
Nu pot sa nu-mi fie dor...pentru ca stiu ca nu esti langa mine.
Mi-e dor...pentru ca imi lipsesti.
Stai langa mine sa pot sa-ti privesc chipul cat mai aproape, sa-ti simt respiratia cum ma incalzezte in acelasi ritm cum tu respiri...stai langa mine sa pot sa-ti citesc privirea si sa stiu ca esti e mea...sa pot sa-ti vorbesc, sa-ti soptesc lucruri marunte, care ne fac fericite...stie ca lucrurile marunte ma fac fericita.
Stai langa mine in noptiile reci, in care ne incalzim copurile goale, imbratisandu-ne...in acele zile calde, in care ne racorim in adierea aerului ce patrunde usor rin geamul deschis.
E atat de frumos ca te am langa mine si atat de firesc ca te vreau, atat de nebunesc ca te doresc...stai langa mine, pentru ca nu mai vreau sa simt un loc rece si gol langa mine...vreau sa vad acea privire ce ma intimideaza, vreau sa simt saruturile tale, vreau sa nu mai pierd nici o singura secunda cand nu pot sa te privesc.
Stai langa mine ca sa stiu ca acolo vei ramane...langa mine.
Chiar daca ne simtim rau...chiar daca nu mai vorbim asa mult...chiar daca nu zicem tot ce ar trebui sa zicem...pentru mine nu conteaza asta...pentru ca un singur lucru il stiu...te iubesc orice ar fi si orice ar patrunde intre noi care ne face sa fim mai vulnerabile, sa ne acapareze toate problemele si sa devenim mai reci, nu conteaza, pentru ca cel mai important lucru pe care il stiu, e ca te am langa mine, esti a mea...
Cdiar daca e distanta asta dintre noi, incerc de fiecare data sa nu ma gandesc la ea, pentru ca eu te simt aproape, pentru ca uneori te simt langa mine pe timpul noptii si atunci sunt noptiile cand dorm linistit si profund.
Chiar daca nu e tot timpul soare pe strada noastra, nici un sentiment nu mi se schimba, din conta devin mai puternice.
Chiar daca acum nu sunt langa tine, sa stii ca imi esti prezenta in gandurile mele.
Chiar daca zilele trec, fiecare zi e diferita si semnifica ceva pentru mine...chiar te iubesc...
O mica retrospectiva a ultimilor 2 luni...de fapt pot sa o descriu doar in cateva cuvinte...Toate au mers prost, nimic nu se concretizeaza, sa pot sa stiu ca ma pot apuca sa fac ceva, cat de semnificativa ar fi, deja m-am saturat de starea asta de monotonie...cred ca am saptamanii de cand nu am iesit intr-un pub ceva...totul a fost cafea, net, citit cate ceva, seriale si din nou net si poate cate un serial inainte de somn...trist, dar adevarat.
Ce urasc cel mai mult e ca din cauza asta...am o stare de toata minunatia, care nu aduce nimic bun, pentru ca am impresia ca te indepartez de mine...nu mai vreau acela noptii in care sa nu pot fi langa tine, nu mai vreau acele momente cand ai nevoie de mine sa nu fiu...nu mai vreau distanta asta dintre noi...nu mai vreau...
Astept acea zi in care totul e bine...bine ca exista speranta...
Melodia asta imi ridica putin moralul:
Sunt egoista atunci cant stiu ce vreau si ce imi doresc.
Sunt egoista cand e vorba de tine, pentru ca prefer sa fac diferite compromisuri decat sa stiu ca te pot pierde.
Sunt egosita cand stiu ce iti doresti, pentru ca doar eu vreau sa-ti daruiesc de ceea ce ai tu nevoie...vreau doar eu sa pot sa fiu in preajma ta si sa stiu mereu care iti sunt dorintele.
Sunt egoista, pentru ca te vreau doar pentru mine...vreau sa fii numai a mea...da, in fiecare secunda sunt egoista, pentru ca tu esti viata mea si nu vreau sa accept ca ceva se poate rupe.
Vreau sa apar mereu in gandul tau...sunt egosita pentru ca te doresc tot mai mult si nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea.
Sunt egoista pe aerul care il expiri, pe tot ce te inconjoara, pentru ca de cele mai multe ori nu sunt eu langa tine, si pierd multe momente...da, vreau sa-ti simt cum inima iti bate, cum ma atingi, cum ma sartuti...vreau doar sa ma stii langa mine.
Sunt egoista, dar niciodata cu ceea ce simt pentru tine si niciodata cu iubirea mea fata de tine.
Totul face parte din noi...suntem un intreg...chiar daca uneori chiar nu pot sa inteleg sau nu pot sa accept unele chestii, pentru ca mi se par "imposibile" ... cred ca ma contrazic singura, pentru totusi: daca nu am avea ganduri ascunse, poate nu am mai avea prieteni...daca nu am avea sentimente, am putea pierde unele persoane de langa noi....daca am fi prea egoisti am putea fi judecati....dar pe mine nu ma deranjeaza, din contra chiar imi place: da trebuie sa ai anumite ganduri, dar asta nu inseamna ca vor afecta intr-o anumita masura persoanele de langa tine...da trebuie sa avem sentimente, ca astfel nu suntem in stare sa iubim....da trebuie sa fim egoisti, dar nu mereu...da trebuie sa stim sa tacem, dar asta nu inseamna ca atunci cand ai ceva de zis, sa nu vorbesti...da trebuie sa zicem cand ne deranjeaza ceva, asta nu inseamna ca ranim...Da trebuie sa vorbim, sa ne zicem ofurile sau bucuriile, realizarile si supararile, pentru ca cei care sunt dispusi sa ne asculte, ne vor asculta oricand doar trebuie sa le dam voie sa faca asta...
Despre tine vreau sa strig...vreau sa vorbesc despre tine, pentru ca azi ca si in toate celelalte zile vreau sa-ti fiu alaturi, vreau sa-ti simt mangaierea ta care se prabuseste peste mine, vreau ca privirea ta sa ma inconjoare...
Tu cea care ti-ai deschis inima si mai primit in ea si mi-ai oferit o noua viata, pe care o cautam in intunericul ce ma inconjura, m-ai ajutat sa ma regasesc. Tu cea care iti dezvalui gandurile pentru mine, sa reusesc sa te inteleg si sa pot sa-ti fiu aproape in departearea dintre noi, sa stiu ca bucuriile mele sunt si ale tale, ca durerea ta e si mea, pentru ca suntem doua parti a unui singur intreg.
Despre tine vreau sa vorbesc...in diminetile somnoroase, unde te trezeai doar simtindu-ma ca ma misc de langa tine...atunci cand imi ofereai acel sarut somnoros in care abia iti simteam buzele. Tu esti cea, care stie sa ma asculte si sa nu ma judece, care intotdeauna imi pastreaza o bucata din timpul tau.
Tu esti cea care ai o rabdare infinita...dorinte puternice ca totul o sa fie asa cum ne dorim noi...doar pentru tine sunt...
Despre tine vreau sa vorbesc prin privirile tale, prin zambetele calde si prin sinceritate cu care ma tii de mana.
Fiecare zi...fiecare zi plina dar niciodata aceasi....acele zile noi din fiecare dimineata, cand deschid ochii si stiu ca sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat, dar nu sunt aceleasi...sunt mai puternice, mai aproape de tine...
Fiecare zi, care ne invaluie si care sunt diferite una de cealalta...e o noua zi si dupa 1 an jumatate...
In fiecare zi e o noua zi pe noi....te iuby...
De ce uneori e asa de greu sa-mi exprim sentimentele fata de tine, sa spun exact ce gandesc fara alte ocolisuri, atat timp cat stiu ca nu te ranesc, cat nu ne afecteaza pe noi...
Am atatea sentimente, pe care doresc sa ti le zic, o sa incerc sa ma exprim cat pot mai bine...Stiu ca te iubesc, ce simplu e de zis, dar simt ca te iubesc, pentru ca sentimentele mele fata de tine au luat'o razna...sentimentul ca te iubesc izvoraste in mine ca toate raurile la un loc, traieste in mine ca copacii milenari din paduri, pentru atunci cand sunt langa tine, sentimentele mele depaseste viteza legala de mers pe strada, pentru ca esti mereu in mintea mea si nu-mi pasa de ceilalti din jurul nostru care nu ne accepta, pentru tot ce conteaza e ca suntem noi doua si tot ce insemnam noi doua.
Tot ce simt, e facut de tine, pentru ceea ce esti, pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce vrei ca eu sa fiu.
Stiu ca de cele mai multe ori e greu de exprimat in cuvinte iubirea, la cate intelesuri are...dar un "te iubesc" zis din suflet, acopera o mare parte a celorlalte.
Stiu ce simt si ce vreau, nu am indoieli....Te iubesc!
Cum am inceput ziua azi, groaznic...in afara de faptul ca m-am trezit la 4 jumatate dimineata...de fapt nu am dormit aproape toata noaptea, dar asta ce mai conteaza:)))...am mers frumos la autogara, sa iau microbuzul de Iasi si surpriza...microbuzul full...concluzia am stat la propriu pe jos:|...noroc ca am avut o sacosa in geanta...da, in ce hal am ajuns :|...inca odata mi-am dat seama ca traiesc in romania....si asa am mers 3h pana in iasi...acum ma amuz:)))...asta a fost patania zilei...
Oboseala fizica, poate si oboseala psihica...ganduri care poate le stiam dar nu am vrut sa le aud...poate acum le stiu, sau poate nu...orice ar fi sunt mii de intrebari sau pur si simplu afirmatii care nu le gasesti raspuns.
Sunt obosita, azi, sa exclud cea fizica, pentru ca azi am avut o zi unde m-am lovit din nou cu birocratia romaneasca si care m-a epuizat...Sunt lucruri de care ne tot lovim, poate chiar in fiecare zi si tot nu reusim sa gasim o scuza sa zic asa pentru fiecare, vorbesc in cazul meu.
Cred ca trebuie sa schimb ceva, dar nu stiu exact cum as putea face asa ceva, simt ca nu gasesc nici o solutie, oare m-am obisnuit cu statul in casa a zilelor intregi fara macar sa ies la o plimbare, m-am obisnuit cu cartile pe care le tot citesc, sau m-am obisnuit cu mine si nu gasesc nimic sa ies de aici sau poate nu vreau, sau e comiditatea??? Cine stie...
Frumusetea, a cea stare de spirt, in care te simti foarte bine in pielea ta...a cea mica raza care te inconjoara si iti cuprinde in interiorul tau.
Frumusetea, cea care iti atinge sufletul...a cea sclipire care apare in ochii tai.
Frumusetea din tine, care te face sa stralucesti si sa exprimi valorile tale...
...din lucrurile ce te inconjoara care iti fura cate un mic zambet...
...din lumea din jurul tau, care te face sa- privesti si sa le analizezi fiecare gest, fiecare corp...
...din monotonia cladirilor, care stau ridicate semete deasupra orasului...
Frumusetea corpului uman, goliciunea lui, ce se lasa privit si te lasa sa descoperi fiecare forma a lui.
Frumusetea din ceea ce simti in interiourul tau si nu frumusetea din fizic.
Nudul, corpul ca oglinda sufletului. Nudul corpul gol purtator de trairi expresive si considerat si ca un suport a erotismului, unde corpul gol este mai mult exploatat.
Nudismul practicat inca de foarte mult timp, reprezinta pentru multi inca o controversa, in oricare metoda este transmis.
In ziua de azi nuditatea e exploatata, transformand-o sau asociata cu sexul...sexualitatea....in generarea audientei rin diferite metode, reviste de specialitate, filme, etc...dar totusi nu trebuie asemanata cu ea, nu trebuie confundata, atunci cand nuditatea exprima sentimente puternice si evita in totalitate vulgarul.
Nuditatea a fost si este considerata inca un subiect tabu sau extravagant...s-a interzis, s-a vandut, a fost laudata si criticata...dar ramane cea mai vanduta.
Nudul o arta...care exprima atat de multe:
O piesa ce ma binedispune...parca ma regasesc in versurile ei:D.
Ar fi bine daca am putea pune intr-o valiza toate grijile si neplacerile si le-am arunca undeva departe...si am scapa de tot ce ne indispune...ar fi prea frumos sa fie adevarat...dar cine ne opreste sa visam...deci visez incontinuare...ca ma pricep la asta:)).
Nu vreau sa-mi mai fie dor in noptile reci, in care nu reusesc sa ma incalzesc...vreau doar sa te strang in brate si sa te sarut.
Nu mai vreau distanta dintre noi...vreau doar sa-ti soptesc in fiecare zi te iubesc.
Nu mai vreau ca in fiecare zi sa nu stiu ce sa fac...vreau doar sa te simt langa mine.
Nu mai vreau hartia multicolora ce tot o privesc...vreau doar sa te privesc in fiecare dimineata.
Nu mai vreau acele "taceri" dintre noi...vreau doar sa ma tachinezi incontinuare.
Nu mai vreau sa simt lipsa ta...vreau doar o mica imbratisare.
Nu mai vreau sa nu pot face nimic...vreau doar sa stiu ca totul va fi bine.
Nu mai vreau liniste...vreau doar sa ma provoci tu.
Nu mai vreau sa fiu trista...vreau doar sa ma iei de mana.
Nu mai vreau un "noapte buna"...vreau un sarut de "noapte buna".
Nu mai vreau sa vorbesc...vreau doar sa te alint.
Vreau doar sa te am aproape de mine, numai pe tine...vreau doar iubirea ta.
Ce-ar fi daca am putea fi perfecti, sa putem gandii numai pozitiv, ca tot ce inseamna negativ sa dispara, ca gandurile ce nu-si au locul sa nu mai apara...cred ca ar fi plictisitor,oare?
Ma enerveaza ca imediat imi schimb starea fara macar sa stiu de ce...sa am un motiv anume...doamne cat urasc asta, mai bine zis ma urasc pe mine. Iar a mai trecut o saptamana, fara sa stiu nimic, fara sa pot face nimic.
Ma doare sa stiu ca trece timpul si nu pot sa stiu exact cand se va intampla...sa stiu ca pe data planuita si in ziua respectiva se va intampla...sa ne intalnim.
Imi place sa traiesc cu aceea nerabdare...sa-mi doresc ca ziua respectiva sa se apropie cat mai mult...acum traiesc cu multe semne de intrebare, la care nu am raspuns...depinde te timp?...de rabdare?....intrebari fara raspunsul pe care il caut.
Mi-e dor de acele zile insorite...de acele zile de stare buna...sa uit de zilele in care ma simt stransa....
Crezi vezi si iti doresti…o dorinta, poate un cuvant sau poate o simpla privire. Speri si visezi ca totul sa fie minunat…Ai primit, o detii…acea dorinta…ti s-a indeplinit…nu mai estitu cu tine si acei pereti mici si goi…ai alaturi pe cineva.
Iti place, e frumos, te bucuri…
Ai obtinut o frumoasa poveste, si ai uitat pentru un moment de aceea perioada neagra care te incojoara…de ce te lasi cuprins de ea?...ai plans, din nou. N-ai uitat niciodata de ea…nici in lumea ta fantastica…unde firul de praf incet isi reia forma si nu iti mai zgarie fata…vezi, ceva diferit…iti amintesti ca aveai acel ceva diferit.
Te bucurii…un zambet se schiteaza in coltul gurii tale…n-ai uitat sa visezi.
Ti s-a indeplinit, ai…acel vis pe care ti l-ai dorit…pe ea.
Am invatat, am cunoscut…invat, cunosc lucrurile ce ne inconjoara…privesti cu ochii inchisi in amintirile unde ea…ea iti mangaia fata, ea te strangea in brate…privesti cu ochii deschisi si o vezi, pe ea…in foaia de hartie colorata, in firele de ata multicolora, in cheia de la gatul tau…simplu o vezi.
O vezi, o simti...ai totul pentru ea...simplu o iubesti.
Esti singur si chiar iti place…dar crezi ca e bine, crezi ca e bine sa te inchizi in tine, crezi ca e bine sa fii mai mult singur. Esti intrebat ceva…raspunzi, scurt si la obiect, chiar mecanic, si tu te intrebi de ce faci asta…poate ca asa e firea ta, poate ca asa imi place sau poate m-a schimbat ceva sau doar poate ceva nu-mi da pace…o stare???
Ti se ofera ceva…un multumesc scurt si atat…sa trecem la altceva.
Esti chemat undeva…te gandesti, meditezi…dar la ce?...e ceva de gandit aici, si tu te miri de ceea ce faci…raspunzi, inca nu…astepti…te gandesti doar sa faci pe placul lor, sa se simta ei bine…dar refuzi…te inchizi inapoi in cochilia ta.
Esti din nou singur…te invarti in lumea ta…o lume fantastica, unde cioburile de sticla iti mangaie talpile, unde firul de praf iti zgarie fata, unde intunericul ti-e dusman…doar o lume. Te uiti, admiri din nou aceasi lume, ceva schimbat…nimic…doar continuui sa admiri. Cunosti…perfect, tot ce te inconjoara…vrei tot mai mult…ce?...sa cunosti tainele singuratati…esti sadic…clar.
Stii, spui, vrei…dar tot nimic nu-ti place…te deranjeaza…ce?...ca ai vrea sa fii singur cu cineva…plangi…dar nu stii de ce…esti sadic.
Inecat in propria monotonie...te ineci, te sufoci dar nimic, nu incerci sa depasesti...iti place, poate sa te chinui, e sadic, as putea zice.
Te doare, te framanta si tot nimic...te-ai invatat sa traiesti asa.
Incontinuare te sufoci, nu mai ai aer...te apasa, peretii se fac tot mai mici, totul e mic. Te apasa, te strange...doare?...nu...e doar acelasi timp, aceasi ora si acelasi minut care trec pe langa tine. Te sufoci, dar totusi respiri cu usurinta...privesti in gol, admiri acele mii de lucruri care se invart in jurul tau, vezi, crezi si asculti.
E intuneric, nu vezi nimic...ti-e frica...
Ai dureri care cantaresc frica si te uiti sa gasesti un loc pentru a te ascunde...te-ai ascuns in tine.
Meriti, iti doresti, dar gandurile tale au luat taxa si incontinuare te sufoci.
Te uiti, vezi, crezi, iti zice, iti arata mii de lucruri, le stii, dar cunosti putin...ai ceva de pierdut?...nimic.
Ai incercat, te-ai chinuit...esti sadic.
Thursday, 2 September 2010
Mai bun decat...
O piatra fina care sa-ti mangaie talpile.
Firul de praf care iti alinta pielea.
Acea lacrima care iti razabate tenul usor ars de soare.
Mai bine decat...
Timpul, care alearga pe langa tine care ma costa sa nu-ti vad mereu zambetul tau dulce.
Sa invat sa iubesc o carte ieftina in care cuvintele lasate pe noptiera sa se citeasca mai bine.
Obisnuita de a privi prin aerul rece in speranta ca te pot atinge.
Aerul rece, cald care te inconjoara si e mereu cu tine.
Gandul, gandurile si gandindu-ma la tine ca putem face ceva poetic impreuna.
Visul, visurile care isi lasa "cuvintele" pe perna mea, care imi vorbesc in soapte prin glasul tau.
Gandul tau de cristal care reusesc sa ma "tai", ori de cate ori visez.
I'm happy...de mult nu am mai avut asa o zi. Chiar azi nu m-am plictisit, am stat toata ziua pe net, in balcon, cu laptopul incercand sa prind o unda de net:)), cu tot asernalul dupa mine, cafea, telefon, prelungitor, paharul de cola...etc:))...dar sunt happy. N-am avut chef sa ies, ci sa stau in casa sa lenevesc, dar a trecut foarte repede timpul...ceea ce e foarte bine.
Toata ziua am ascultat o singura piesa, pe care o ascult si acum...dar ce conteaza...ma simt bine:D
Am simtit nevoia sa scriu asta, in jurnalul online:))...n-am chef de cuvinte mari si pompoase...doar de lucruri simple.
Putin ce m-a impresionat din ultimele 2 carti care le-am citit:D.
Sa incep cu "Lolita" de Vladimir Nabokov, care ma urmarit o perioada, pentru ca vroiam neaparat sa o citesc si uite ca s-a intamplat. Dupa primele pagini citite, nu prea m-a atras, m-a cam lasat masca subiectul: "un barbat matur se indragosteste de o fetita de 12 ani" , primul gand, este vorba de pedofilie, dar citind pagina cu pagina, mi-am dat seama ca este despre dragoste, spusa si sub alta forma. O dragoste sincera, netinand cont de varsta sau relatiile de rudenie. O dragoste care nu dispare, nu se uita, care se lupta pentru ea, prin toate mijloacele posibile. O dragoste adevarata dincolo de tot ce te inconjoara si te acuza.
O dragoste simpla dar puternica, care dupa paginile citite chiar m-a impresionat.
Acum astept sa vad ecranizarea din 1997 :D http://www.youtube.com/watch?v=dqMlnnNipIA
A doua carte e "Potretul lui Dorian Gray" de Oascar Wilde. http://www.youtube.com/watch?v=5eAQWllCHHU
Inainte sa citesc cartea am vazut filmul, ultima ecranizare din 2009, a fost un film bun, chiar mi-a placut, dar dupa ce am terminat cartea surpriza. Filmul relateaza in jur de 30% din evenimetele petrecute in carte.
Subiectul cartii: "promisiunea sufletului lui Dorian Gray in schimbul tineretii vesnice si incercarea lui de impacare cu propria constiinta reflectata in potretul sau".
Personajul ce m-a impresionat mai tare a fost lordul Henry Wotton, avand o puternica influenta asupra lui Dorian, care il convinge ca singurile valorii care trebuie sa le urmareasca in viata sunt frumusetea si indeplinirea pasiunilor, simturilor. Avand o viziune despre viata, care te-ar putea pune pe ganduri:)).
Ce am descoperit in parcursul paginilor citite a fost, ca se invartea in jurul cercurilor "gay", care nu sunt relatate direct si doar explicit, au fost reusite imbinate prin jocul de cuvinte.
Vreau sa ne intalnim din nou, sa te strang in brate, sa te sarut cu pasiune, sa-ti mangai corpul, sa-ti simt formele in palmele mele.
Vreau sa ma apropii de tine cat mai mult si sa ma lipesc incat sa-ti simt caldura corpului tau cum patrunde prin toti porii pielii mele.
Vreau sa simt cum dorinta creste tot mai mult la fiecare respiratie a ta, ce-mi racoreste corpul toropit de razele soarelui.
Vreau sa-ti masez pielea usor transpirata, sa te ating usor cu degetele, sa te mangai cu varful limbii, apoi sa te sarut cu buzele moi si umede .
Vreau sa-ti privesc din nou corpul gol intre cerceafurile aruncate dezordonat pe pat.
Vreau sa te pot din nou sa te sarut, sa-ti simt buzele alunecand intr-un dans peste ale mele.
Vreau sa te tin de mana, degetele sa fie legate intre ele, fara sa ca ele sa-si dea drumul.
Vreau sa ne simtim din nou aproape ca si cum nimic nu ar exista intre noi.
Vreau sa-ti spun ca te iubesc.
Sufletul, poate fi ranit? poate fi vindecat?
Suntem pedepsiti pentru tot ce refuzam...fiecare impuls care ne straduim sa-l eliberam, ne sufoca, ramanand inchis intre peretii mintii noastre si ne otraveste.
Noi, avem pasiuni de care ne este frica, ganduri care ne face sa tremuram sau care ne face sa radiem de fericire, vise, o multime de vise cu ochii deschisi, care simpla lor amintire ne face sa ne rusinam.
Tentatia, mult prea puternica uneori si care se zbate sa iasa din adancul corpului nostru. Oare singura modalitate de a scapa de tentatie, este sa-i cedam?
Stiu ca atunci cand ne oprim brusc de a realiza ceva, doar pentru ca ne gandim mult prea mult la consecinte, corpul nostru se inchinde in sine, doar din cauza lucrurilor intersize.
Sa revin la gandurile mele tampite...dupa cum vad ma simt foarte "bine" cu ele, imi da o stare super aiurea....si mai tampit lucru e ca nu fac absolut nimic sa-mi revin, n-am chef de aproape nimic...cred ca se implinesc aproape 2 saptamanii, unde tot ce am facut, a fost sa citesc, inca citesc, mi-am perdut timpul pe net, ok cat a mers si asta si filme.
Am impresia ca incet, incet si persoanele de langa mine, incep sa se sature de starea mea, de mine....ok, mi-e frica de asta, recunosc.
Inca o chestie care nu-mi da pace, este...am impresia ca tot ce fac sau zic sau nu zic, tie, nimic nu e bine, ma tot macina gandul asta, de fapt ma supara in acelasi timp, dar sunt enrevante deja.
Nimic nu imi este indiferent, nici macar 1%, pentru ca ma macina, sa stiu ca iti fac vreun rau, poate neintentionat...
Am aruncat niste cuvinte sarace fara sens.
Sunt parca intr-o transformare continua...nu obosesc niciodata langa tine…nu simt nevoia sa ma odihnesc, sa mananc fara sa fii langa mine, nici sa-mi trag sufletul dupa o zi plina, pentru ca atunci cand iti simt caldura corpului langa al meu, totul e ca nou, fiecare sentiment, fiecare tresarire, fiecare fior, fiecare zambet, fiecare privire.
Nici gandurile nu imi sunt preocupate cu alte lucruri, ci doar sa stiu ca te pot face fericita.
Singurul gand care nu inceteaza sa “straluceasca” e ca nu voi ajunge niciodata sa ma gandesc ca “gata, as vrea un moment din zi sa fiu singura, gata imi ajunge pe azi”…nu…vreau tot mai mult…nu vreau sa ma opresc, in a te iubi
Doar bataile inimii noastre se auzeau, in linistea surda ce ne cuprindea, ritmul inegal al respiratiei noastre necontrolate parca sopteau in cuvinte mici la urechile noastre si buzele noastre care se miscau lent...
Buzele mele ard dupa gustul pielii tale, degetele ma dor la fiecare amintire in care te atingeam timid si acea aroma a parfumului tau ce-l am bine tiparit in minte ma chinuie ca nu esti langa mine.
Imi amintesc de privirea ta, care imi urmarea fiecare gest, privirea ta care se intalnea cu a mea si care uneori ma intimida. Si nu pot sa uit cum e in bratele tale, cat e de normal sa-mi atingi gura, fata si gatul cu buzele tale.
Vreau ca totul sa-mi ramana bine tiparit in minte, sa pot trece mai usor peste dor...doar daca se poate.
Lumina, o lumina puternica…totul era foarte clar si transparent.
Intreaga lumina ce contura incaperea intunecata, care parca ma orbea dar totusi puteam sa vad tot ce umplea incaperea. Puteam sa vad fiecare culoare din lumina transparenta, ce te cuprindea.
Dincolo de lumina puteam distinge silueta corpului tau, ce se contura pefect in intunericul incaperii.
In fata corpului tau, in care formele tale erau mangaiate de aerul cald care le atingea prin mici picaturi de apa, alunecand usor, mangaind usorfiecare cm din piele.
Simteam nevoia sa fiu eu aerul ce te cuprinde, sa stiu ca o sa-ti simt caldura pielii tale mereu langa mine…simteam nevoia sa nu pierd nimic atunci cand nu sunt langa tine.
Lumina transparenta care patrundea prin firicele de praf, prin fereastra larg deschisa. Acele firicele de praf, care si ele se bucurau de tine, ce se invarteau ca intr-un dans in jurul tau, parca te ocroteau de acele raze de lumina prea puternica care iti ardea pielea ta sensibila.
Pentru prima oara nu uram acele firicele de praf, pentru ca le simteam cum atingeau fin pielea ta, fara sa te raneasca. Respiram acele firicele de praf, amestecate cu aerul cald ce patrundea in camera, simteam cum imiincalzeste gatul si intregul corp, cutremurandu-se la privirile furisate care mi le ofereai.
Impreuna cu aerul cald si firicele de praf, era amestecat si mirosul dulce a parfumului tau, ce incalzea mai tare aerul, facea ca mirosul pielii tale sa-l simt aproape de mine, trezind in mine, o dorinta puternica de a ma razbuna pe tot ce te inconjura, sa pot sa fiu doar eu cea care te mangaia, cea care te proteja, cea care iti atingea buzele.
Dar mi-am stapanit pentru o secunda emotiile, ce imi razbatea intregul corp si am privit incontinuare spectacolul luminii ce te inconjura, furandu-ti privirile si zambetele.
The way you are
The way you do
The way you breathe
The way you play
The way you feel
The way you touch
The way you entry to my mind (my mind) I love you ............................................................... You and me
Oh, just you and me
And I don't want nobody else
I don't want nobody else, no
Oh, no
The way you are
The way you do
The way you breathe
The way you play
The way you feel
The way you touch
The way you entry to my mind
Vinovati in dragoste...
Cine e "vinovat" in dragoste... cel care ne-a facut sa ne indragostim sau cel care deja iubeste. Toti avem libertatea de iubi, fiecare stie sa iubeasca in felul lui, sa o declare prin ce metode vrea, sa o zica prin cuvintele care le doreste, sa o dovedeasca cum vrea.
Avem libertatea sa fim iubiti, sa iubim...."vinovati"...doar noi, noi suntem cei care facem ca inimile sa tresara de bucurie, la fiecare revedere, fiecare cuvant rostit sa ne cutremure in totalitate, noi suntem cei care, o tinem de mana si nu vrem sai dam drumul...noi suntem cei de cei care ea se indragoste...noi suntem cei care trebuie sa avem grija de dragostea care ne-o arata...doar noi suntem "vinovatii".
Pe tine te invinovatesc ca mi-ai furat inima..dar nu te acuz ca ai grija de ea...
As vrea sa scriu ceva, dar poate renunt sau poate nu...nu-mi gasesc locul nicaieri. As vrea sa pot alege odata locul unde vreau sa fiu, de ce e asa de greu?
Vreau acel loc unde esti tu...pentru ca nu-mi gasesc locul nicaieri, decand m-am urcat in acel tren cu drumul lui infinit...cand nici pe fereastra nu m-am putut uita dupa tine, pentru ca ma urasc ca te-am lasat din nou singura.
Am doar cateva ore de cand sunt acasa, dar nu-mi gasesc locul nicaieri, am tot facut lucruri inutile, doar sa treaca timpul, dar nu pot sa nu ma gandesc la tine, la zilele petrecute cu tine, care au trecut repede, parca sa ne faca noua in ciuda...ma simt legata...
Nu-mi gasesc locul nicaieri pana nu sunt din nou in bratele tale.
Am primit de la Lasgardian's Blog o leapsa:))...sa incep: 1. Zii ceva despre tine, gen cum te cheama, cati ani ai etc! Emma Piscot, am 20 ani si sunt extrem de happy \:d/ 2.Ai porecle ? Care? hmmm...pitzu...piscot...shoshonel...etc 3.O melodie trista, una perfecta si alte 3 care iti plac cel mai mult! Melodia trista: The Scrip - i'm yours; Melodiile preferate: ar fi prea multe:))...No doubt- don;t speak; 4. Ai animal de casa? da...un catel 5.Daca ai avea un serial TV, cum s-ar numi! hmm...niciodata nu m-a interesat:))) sau macar sa ma gandesc 6.Primul citat care iti vine in minte.NU trisa…fara Google! "Femeia cea mai dezgolita dintre carnuriile vii si cea care straluceste cu cea mai dulce scantaiere" - Antoine de Saint Exupery.... 7.Desenul animat prefereat din copilarie. Sandy Bell :))) 8. Iti place inghetata? Daaaa 9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai daca ai putea? Elena din Troia :-> 10. Zi-mi un banc! Dialog în pat:
- Dragul meu, tu mă iubeşti?
- Da' tu ce crezi că fac aici? Flotări? Leapsa merge mai departe la: Deeea, Andreea Hancul, Antzu's stuff
Interiorul ce ma inconjoara...Ceasul, ticaitul acelor de ceasornic, muzica ce acopera intreaga "galagie" a camerei, bazaitul unei muste, telefonul, care suna neincetat, un ton scurt, tonul mesajelor primite, degetele jucandu-se pe tastatura calculatorului...sunete...care se combina cu sunetele de afara, galagia copiilor, zgomotul masinilor, picaturile de ploaie care se izbesc de geam...sunete.
Bataile inimii ce imi razbate in intregul corp, gandurile ce se fugaresc in mintea mea, cuvintele care incearca sa iasa la suprafata si razbat in sunetele goale ce acopera intreaga camera. Sunetele goale, ce devin tot mai seci, odata ce le creste intensitatea dorului ce a pus de mult stapanire pe mine. Sunetele seci ce totusi ard, si care nu se pierd in iluzia cuvintelor. Cuvintele ce rasuna in sunete mute din galagia ce inconjoara camera.
Doar sunete, o terapie a linistii.
Stau degeaba, ce ocupatie tare am, cand sunt atatea de facut si nimic nu ma impinge sa le fac, cam plictiseala si mi-e si somn.
Uneori poate e mai bine sa fim singuri, pentru nimeni nu ne distrage atentia de la "gargaunii" din interiorul nostru, poate e bine sau nu...dar stiu ca uneori toata singuratatea asta, te apasa, te macina...si uite cum iar nu suntem multumiti...vrem si clipe de singuratate si atunci cand le avem nu ne convine, pentru ca vrem sa se intampla ceva, sa fie cineva langa noi, orice nu mai sa nu fim singuri, cand suntem intr-un colectiv, parca atunci e prea mult, si vrei sa fii singura cu un film, ce ruleaza la tv, care oricum nu-l urmarim si tot asa...viata merge inainte.
In momentul asta, cam greu sunt de satisfacut:))...am in cap o gramada de intrebari cu raspuns sau nu, dupa caz si o mica declaratie care trebuie sa o zic iubitei: " Tu esti cea care imi provoaca golurile in stomac. Tu esti cea care imi provoaca emotii...emotiile, ce mi se rostogolesc in intregul corp. Corpul tau, cu pielea ta fina cel simt aproape de al meu si imi lasi atingerile imprimate si fragile. Atingere tale care imi vorbesc...si vreau sa-mi spui, ca soaptele mele la urechea ta, te cutremura" ...mi-am dat seama ca sunt dependenta de dragoste, dependenta de ea...totusi ma mir ca pot supravietui, in zilele de singuratate fara ea.
Mai tarziu, trebuie sa ies, nu ma chef deloc, dar asta e, astept telefonul, sa sune din minut in minut.
Lipsa mea de chef sigur e din cauza ca, astept momentul plecarii mele...astept sa vina sambata...sambata seara.
Inca o aberatie, inca ceva timp pierdut:))...dar macar a mai trecut din el.
O sa stau acolo in coltul camerii si doar o sa te privesc, fara a rosti si cel mai scurt cuvant. O sa stau doar sa te privesc cum fiecare firicel de aer iti mangaie buzele.
Vad ceva mai intim decat un sarut, decat o atingere, care niciodata nu ajunge mai aproape sau mai adanc in tine...decat acel mic aer, cald si fin, care ma infioara...you breath.
Respiri, respiri in culori, ce ma poarta in visuri transparente...Iti simt respiratia calda, pielea mi se infioara si de fiecare data totul e magic.
Doar o sa stau sa te privesc...
Exista alegeri? Exista "medota" prin care putem sa alegem tot ce ne dorim?...exista ca ceea ce am ales, ceea ce ne-am dorit sa fie indeajuns sa ne multumeasca, sa fim intradevar impliniti?
As vrea sa cunosc, sau macar sa invat "metoda" prin care sa stiu exact ce sa aleg, sa fie totul bine, nu doar pentru mine ci mai ales pentru acele persoane care imi sunt dragi...asa stiu ca nu am mai dezamagi...sau ar fi totul mult prea simplu? De ce niciodata nu stim ce vrem.
Vreau sa existe...
Ce as alege...as alege sa-ti pot deschide sufletul, doar cum stiu eu, cu aceea mica "cheie" care o port zi de zi la gat. As deschide sufletul tau si as intra foarte usor, sa nu-l ranesc, l-as pastra mereu intr-o "ordine", fara acele intrebari care nu isi iau rostul...sentimentele la sentimente, acele mici emotii, care le-as mentine tot timpul "focul aprins", sa-si mentina acea stralucire, chiar si acele sentimente confuze, care as incerca sa le pot readuce la ceea ce au fost. Si ia-si zice sufletului tau, sa fie mereu atent cu inima ta, sa o protejeze de orice "lovitura" cat de mica ar fi ea.
As alege totul ce e mai bine pentru noi...dar alegerile care le fac sa fie si cele care le doresti si tu.
Vreau sa existe posibilitatea de a "pasi" pe cararile inimii tale, sa ma intalnesc ce acele cuvinte frumoase pe care mi le zici adeseori, dar care vreau sa le tiparesc mai bine...sa existe posibilitatea de a patrunde in mintea ta, atunci cand sutn cu tine, sa stiu care iti sunt gandurile, sa pot sa invat sa te fac fericita.
Vreau sa aleg ce iubesc, dar apoi sa iubesc ce am ales...te-am ales pe tine.
O gramada de ganduri imi trec prin cap, si ma gandesc, cum altceva nu am de facut, mai bine zis nu am chef azi, am o stare de somnolenta, posibil si din cauza vremii, cine stie. Facem o gramada de lucruri zi de zi, uneori mesrgem dupa un tipar bine stabilit si doar daca se iveste ceva iesim din tiparul care l-am construit. Poate ne dam seama, dar nu le dam importanta, pentru ca le facem sau ne intalnim cu ele, in fiecare zi. Cum am ajuns eu la concluzia ca sunt dependenta de cafea, o zi fara cafea, s-ar putea sa fie cam grav:)), asta e primul lucru care il fac dimineata, apoi netul, asta e grav, de cand sunt libera toata ziua asta fac, stau pe net:)), o dependenta ar ma fi ciocolata, si cred ca ar mai fi multe, dar cum am mai zis nu le dam importanta. Ok, poate e prea mult zis dependenta..Sunt dependenta de muzica si filme bune,de seriale, de carti, imi place sa le cumpar si sa le citesc. Acum in ultimele zile, nu exista zi sa nu scriu ceva pe blog, chestii mai dulci, cu referire la iubita mea...pot sa zic ca sunt "dependenta de ea, de iubirea ei" si tinand cont ca nu e zi de zi langa mine, scrisul ma ajuta sa fiu mai aproape de ea. Pentru ca vreau mereu sa o am langa mine, am nevoie de ea, iubirea ei, de mangaierile si saruturile ei. Dar dinstanta dintre noi, o incerc sa o acopar cu "aberatiile" mele care le scriu zi de zi pe blog, pentru ca vreau sa le stie, vreau sa stie in fiecare moment ce simt pentru ea, pentru ca ea, mi-a schimbat viata...inca ceva...sa zic dependenta de blog.
Sau poate e prea mult zis dependente, doar ca imi place foarte mult sa le fac, pentru ca ele sunt care imi acopera timpul liber....si iar am scris...gata fac o pauza...ies la o plimbare.
O noua dimineata, un nou inceput. O altfel de dimineata in care nu ma preseaza nimic si nimeni, unde pot sa lenevesc jumatate de ora in plus, sa visez cu ochii deschisi, sa am trezesc in liniste.
Imi place ca tot timpul ma trezesc cu tine in gand, dar ador diminetele cu tine. Pentru noi, ziua incepe foarte devreme, ora 8 dimineata, e ca un ritual de trezire. Ador sa te privesc, somnoroasa, abia deschizand ochii, ne zicem un neata somnoros si usor ne atingem buzele intr-un mic sarut. Imi place ca dimineata se prelungeste mai mult de cat trebuie, lenevim.
As vrea ca fiecare dimineata sa fie cu tine, chiar daca zilnicele mele dimineti sunt la fel, aceleasi lucruri facute mereu, ma gandesc mereu la cel petrecute cu tine, acele dimineti care urmeaza sa le mai petrecem impreuna.
Visez la dimineti pline de liniste.
Inca o noapte, o noapte mai intunecata ca celelalte, e putin innourat, ploua si bate vantul, e urat, mai ales ca nu te am langa mine.
Vreau sa-ti cer ceva...lasa lumina aprinsa, ca intunericul din noi sa se piarda, sa nu "distruga" dorinta fierbinte de a te simte langa mine, deschide larg fereastra, catre mine, sa intre saruturile purtate de adierea racoroasa a vantului de vara, lasa usa deschisa, sa pot ajunge la tine, purtata de vis si sa-ti veghez somnul, acopereti corpul cu cerseaful subtire si simte mangaierea mainilor mele pe pielea fina, inchide ochi si lasa visul sa te cuprinda.
Eu, rog noaptea, sa-ti fie stapana visurilor tale si sa te vegheze in locul meu.
Locul de langa mine...
Patul mult prea gol, cearsafurile mototolite, aruncate spre marginea patului si locul de langa mine, gol, acoperit cu perne. As face orice sa acopar locul , pentru ca nu-mi place...nu-mi place, pentru ca ascunde multe lipsuri, pe care nu vreau sa le aflu.
Patul mult prea gol, imi creeaza propiile ganduri, imi creeaza visuri pe care le vreau sa devina realitate.
Locul de langa mine, tanjeste si vorbeste cu mine, ascunde planurile zilei, zambete si soapte ce imi rasuna in ureche, ascunde iubire si singuranta, ascunde incredere.
Locul gol de langa mine, vreau sa fie ocupat de tine.
Aer cald, inabusitor...aer de vara. Miroase a vara, atunci cand ferestrele sunt larg deschise si noi ne rasucim goale in patul moale si ne tinem strans una de alta. Miroase a vara, in aerul fierbinte, ce cu greu "razbate" pe strazile orasului inundat de caldura. Miroase a vara, in serile racoroase, in adierea usoara a vantului, ce ne plimbam pe trotuarele pline de oameni. Miroase a vara, in saruturile lungi, cu ochii inchisi si atingeri usoare, pe corpurile fierbinti, incalzite de razele soarelui. Miroase a vara, in bratele tale, care ma tii strans la pieptul tau, in noptile reci, ce adormim imbratisate. Miroase a vara...cand sunt cu tine.
Intru in camera ta...fereastra e larg deschisa, ce lasa sa intre un aer caldut de dimineata. Perdeaua dansa in ritmul aerului ce patrundea in camera...priveam prin perdea la orasul care se trezea dupa o noapte lunga, cerul era de un albastru deschis, patat cu cativa nori. Tu dormeai, abia invelita cu cearsaful alb, ...iti zaream corpul gol. Cu cat ma apropiam de pat, iti simteam mirosul pielii tale, care imi patrundea in nari. Spatele tau fin, dezvelit, pielea moale, imi bucura privirea, care te mangaia incet. E asa de cald, usor scap si eu de putinele haine de pe mine si ma apropii tot mai mult de tine, usor. Te ating, imi plimb degetele pe tot spatele tau, imi musc buzele, iti sarut buzele moi, ma joc cu limba pe gatul tau...tu incepi sa reactionezi...ce tensiune...
Dimineata, imi place sa ma trezesc cat mai tarziu, sa lenevesc cat mai mult...primul lucru care il fac dupa intregul ritual de dimineata:)) (niciodata nu uit de mesajul tau)...imi fac cafeaua si ma asez in fata netului...asa imi place sa o beau. Aroma cafelei are si o "vraja" a ei, imi place sa ma trezeasca dimineata, imi place mirosul ei dimineata.
Stau si o sorb, cittit fugitiv cateva lucruri pe net sau scriind mesaje in acelasi timp...imi place sa o savurez, mai bine de jumatate de ora. O beau in cana mea rosie, nu prea plina, putin caimac, putin lapte si niste momente calde, dulci si de neuitat(at cand sunt cu tine).
Aroma ei ma umple de vis si aud si glasul ei, cand ma intreba "imi zici cand vrei sa-ti fac o cafea?", e asa de dulce, ea, nu obisnuieste sa bea cafea, dar uneori ma acompania...imi place cand bem cafeaua impreuna, in patul gol si in liniste, auzind doar respiratia ta...stiu ca nu-i place nici gustul cafelei, amarui, o sarutam, dupa ce imi beam cafeaua...o vedeam strambandu-se, si-mi zicea "iar m-ai pacalit"...tare dulce esti atunci.
Inca o dimineata, inca o cafea savurata in fata netului, dar ceva diferit, cititi si voi aberatiile mele de dimineata.
Ma gandesc...e liniste, parca aud caldura ce razbate aerul.... e asa de liniste, incat incerc sa-ti aud vocea, te aud cum ma strigi...ma uit in jurul meu si vad doar tv si muzica ce suna, te caut dar nu te gasesc...unde esti??
Ma gandesc mereu la tine, in orice clipa, sunt sigura ca si tu te gandesti la mine si chiar daca suntem departe, inimile noastre vor fi mereu, una langa alta.
Imi place sa-mi imaginez pe noi doua cum ne tinem de mana si cum vorbim vrute si nevrute, avem idei comune. Imi place ca ne intelegem perfect.
Ma gandesc la tine, in general,...pur si simplu gandul meu zboara la tine. Tot timpul ma intreb ce faci? Cum te simti?...chiar daca in majoritatea timpului stiu...dar nu stiu cum e sa fiu mereu langa tine. Imi place sa-mi imaginez cum e sa stam impreuna, sa te am in cele mai simple momente...cum e sa stam pe canapea, cum e sa gatim impreuna, cum e sa facem curat, cum e sa pot sa-ti pregatesc cate o mica surpriza zi de zi...
Ma gandesc la tine, in toiul noptii, cu ochii inchisi si cu corpul adormit, stau, si ma gandesc la tine.
Ma gandesc la tine in liniste, in zgomotul traficului, in sunetul muzicii care suna...ma gandesc mereu la tine.
Vreau tot ce e mai bun pentru tine, dar ma gandesc daca stiu ce inseamna asta. Dar cu timpul, am aflat care sunt lucrurile care iti plac, ce iti doresti si eu vreau sa ti le daruiesc...pentru ca tu ai scos ce e mai bun si frumos din mine, si vreau sa ma "revansez" fata de tine...sa te protejez, sa stiu ca iti este bine langa mine, vreau sa te simti iubita.
Stiu ca de cand ai aparut in viata mea, m-am schimbat, viata mea s-a schimbat si nu am avut nimic de pierdut, ci de castigat...te-am castigat pe tine.
Trecuse deja cateva luni de cand se mutase impreuna, totul a fost decurs foarte bine, amandoua au fost destul de ocupate cu proiectele in care erau implicate si in ultimul timp incepuse sa se vada putin cam rar, chiar daca locuiau impreuna, dar de cele mai multe ori incercau ca seara sa fie dedicata in totalitate lor.
Proiectul Carlei prindea din ce in ce mai mult contur, parteneriatul mergea foarte bine, practic Robert s-a mutat in biroul Carlei. Avea o pasiune pentru ea, pe care nu prea incerca sa o acopere, in fiecare zi ii trimitea trandafiri rosii cu cate un biletel si profita din plin de faptul ca aproape toata ziua erau impreuna cu toate ca in mare parte numai despre afaceri vorbeau. Carla incerca sa nu ii acorde prea mare atentie, era prea tare axata pe proiect, care ii aducea si promovarea. Dar totusi spre surprinderea ei, chiar o incantau florile primite in fiecare zi, la aceasi ora, incepuse sa le astepte, era nerabdatoare sa citeasca urmatorul biletel, ii placea sa-l numeasca micul joculet impreuna cu secretara ei.
Totusi intr-o zi s-a intamplat ceva. Era o dimineata placuta, Carla venise mult mai devreme la birou si incepuse sa puna in ordine proiectul de marketing, spre surprinderea ei dupa 10 minute intra si Robert : ‘ma gandeam eu ca o sa te gasesc aici, asa devreme ‘. Carla a ramas in acelasi timp surprinsa pentru ca el intrase cu un imens buchet de trandafiri rosii, ii aseaza pe biroul ei ‘acestea sunt pentru tine dragostea mea’ acesta e biletelul si se apropie de ea. Erau foarte aproape, unul de altul, isi simteau respiratia unuia altuia, cand deodata buzele lor sau lipit, intr-un sarut puternic si in acelasi timp plin de pasiune, dar scurt. Carla imediat s-a retras stupefiata, nu intelegea ce se intampla
- De ce ai facut asta ?
Robert s-a apropiat din nou de ea si :
- Pentru ca imi placi si te doresc, asta e motivul pentru care am facut-o si as mai repat-o la infinit. Nu vad nimic rau in asta.
Carla nu vroai sa auda vorbele lui, se plimba agitata in tot biroul, inchise usa rapid :
- Nu trebuia sa o faci, doar stii ca am o relatie, si in afara de asta noi avem doar o relatie strict profesionala nimic mai mult si nu cred ca ti-am dat motive sa faci asta. De la inceput te-am privit ca partenerul meu de afaceri.
- Nu este adevarat…daca era asa nu accepai florile mele din fiecare zi, pe care le asteptai cu nerabdare, nu-mi faceai joculetul de pe biletele, nu acceptai mesele impreuna care le-am luat.
- Te inseli aici, tot ce ai facut tu am considerat doar prietenie si in plus lucrand foarte mult impreuna unele lucruri au venit de la sine, nu cred ca ti-am dat motive clare. Stii bine ca eu nu te pot vedea altfel decat partenerul meu de afaceri, si in afara de asta am o relatie, pe cineva langa mine care o iubesc si tu stiai asta.
- Da, intradevar stiu asta, dar nu-mi pasa, eu te vreau pe tine. De cum te-am vazut prima oara am stiut asta, de atunci numai pe tine te am in minte.
- Nu pot sa cred ce zici, nu vreau sa cred. Nu-ti dai seama ca asta poate sa ne afecteze munca si tot ce am construit in cateva luni, chiar vrei sa distrugi totul ?
- Dar nu distrug nimic, totul poate sa continuie cum a fost la inceput, doar singura diferenta ca noi am fi impreuna, am fi parteneri si pe paln personal. Robert se apropie din nou de ea, o ia in brate, Carla se zbate in bratele lui puternice, acesta o saruta din nou mai puternic si mai pasional, cand sarutul fusese intrerupt de o piscatura pe obrazul sau, Carla il plesnise.
- Deja ai intrecut masura, cred ca ar fi bine sa iesi din biroul meu.
- Ok, plec dar nu las lucrurile sa ramana asa. Si daca imi dau eu bine seama mi-ai raspuns de fiecare data la sarut si nu poti sa nu zici ca nu-ti plac.
Carla il privea tinta fara a scoate nici un cuvant.
Dupa plecarea lui Robert, se prabuseste pe scaun privind tinta in dreptul geamului, nu putea sa se gandeasca la nimic clar, totul era intr-o ceata si nu intelegea de ce, de ce a afectat-o asa tare tot ce s-a intamplat daca nu simte nimic pentru el, daca e un simplu partener de afaceri sau nu ???...asta o macina.
Privii spre fereastra intredeschisa mai bine de jumatate de ora, privea in gol, uitase de proiect, uitase de tot, singurile ganduri ce nu-i dadea pace erau cele ce s-au intamplat cu putin timp in urma, se gandea la Robert, parca prea mult, la Maya…cand gandurile i-au fost intrerupte de sunetul telefonului. Se uita naucita la el, nu stia ce sa faca sa raspunda, parca era intr-o alta lume…
Cu tine am cunoscut dragostea, cu tine am invatat sa iubesc, sa cunosc ca si lucrurile cele mai simple, aduc fericirea, ceea ce uitasem, dar tu mi le-ai reamintit, ca fiecare zambet e unul real.
Cu tine am invatat, sa ma cunosc pe mine insumi, mi-ai scos in evidenta unele chestii, de care nu prea le acordam atentie, sau pur si simplu nu le cunosteam nici eu, sau nu vroaiam sa le stiu.
Cu tine am invatat, sa zic tot ce simt, sa stii, tot ce simt pentru tine, sau macar incerc:">, imi place ca ai rabdare cu mine, nu stiu dar am descoperit foarte multe impreuna cu tine, pentru ca totul e frumos si special, in ciuda distantei, greutatilor de zi cu zi.
Tu esti cea care m-a invatat sa gandesc mai pozitiv, sa las lucrurile sa mearga de la sine, pt ca uneori au rezultate mult mai bune, mai invatat sa am mai multa incredere in mine si nu numai.
Tu esti tot ce mi s-a intamplat mai bun si mai frumos.
PS...Sa nu uiti niciodata ca nu exista secunda sa nu ma gandesc la tine...chiar te iubesc...nu exista nici un dubiu.
In sf au revenit zilele calduroase si pline de lumina. Acele zile de vara, unde totul parca e un nou inceput pt fiecare.
Am trecut peste o vara, prima vara de anul trecut ce a fost plina de surprize tot mai placute odata ce treceau si zilele. Vara care si-a pus amprenta pe relatia noatra si care a inceput intr-o zi de iulie.Totul a continuat sub "privirile" schimbatoare ale vremii si continuua si acum. Acele zile calduroase, unde dorintele vor fi din nou din ce in ce mai aprinse, unde vom uita de zilele putin monotone, care ne-au speriat putin si nu intelegeam ce se intampla cu noi.
Mi-am promis, ca vara asta, sa fie mult mai plina de pasiune si dorinta, sa fie mai speciala, ca si tine.
Azi nu lucrez, azi vreau sa pierd timpul, e atat de simplu. Azi vreau sa fiu doar eu, sa-mi aud gandurile pe ritmurile muzici ce se aude in boxele slabe de cand m-am trezit. Azi vreau sa-ti spun ca te iubesc, poate chiar si a mia oara...azi vreau sa te aud mai mult decat deobicei. Azi e soare, chiar daca ploaia nu vrea sa inceteze.
Azi vreau sa gandesc cu voce tare, ca oricum nimeni nu ma vede, nu ma aude...azi pierd timpul.
Am realizat inca o data ca te iubesc...ca atunci cand simt ca ceva nu e ok, nu ma simt nici eu bine si ma framanta, pentru ca nu vreau ca ceva minor, stresul de zi cu zi sa ne afecteze, pentru ca chiar te iubesc.
Iubesc vocea ta, ce o aud zilnic la telefon si care imi alina dorul nebun de tine, iubesc orice cuvant rostit, in orice fel zis, iubesc ca zi de zi, dimineata primul mesaj e de la tine, iubesc ca adorm cu tine in gand, ca de foarte multe ori imi apari in vis, ca dimineata ma trezesc cu tine in gand, iubesc ca m gandesc la tine.
Am realizat ca tin enorm la tine si nu pot sa te las orice ar fi, ca distanta nu ma sperie, pentru ca totusi a trecut destul timp si am reusit sa depasim.
Am realizat ca iubesc tot ce insemni tu si nu e un vis ceea ce traim noi ci e pur si simplu realitatea...
Mi-e frica de ceva...ma tot gandesc, dar nu vrea sa cred ca ar putea fi adevarat. Poate este o" frica" impusa de mine, o "frica" care a inceput sa apara odata cu tot stresul prin care am trecut.
Poate chiar nu este nimic ci doar o mica nebunie de a mea.
Simt ca ar fi ceva, dar poate este doar un sentiment fals.
Gata nu ma mai gandesc la nimic...las netul...las muzica "lacrimogena"...ies, poate ma ajuta aerul racorit de ploaia de cateva minute in urma...
