Vreau acel loc unde esti tu...pentru ca nu-mi gasesc locul nicaieri, decand m-am urcat in acel tren cu drumul lui infinit...cand nici pe fereastra nu m-am putut uita dupa tine, pentru ca ma urasc ca te-am lasat din nou singura.
Am doar cateva ore de cand sunt acasa, dar nu-mi gasesc locul nicaieri, am tot facut lucruri inutile, doar sa treaca timpul, dar nu pot sa nu ma gandesc la tine, la zilele petrecute cu tine, care au trecut repede, parca sa ne faca noua in ciuda...ma simt legata...
Nu-mi gasesc locul nicaieri pana nu sunt din nou in bratele tale.
In locul din bratele acelea este tot asa de greu de ajuns in orice clipe, pe cat de greu e ca acele brate sa se deschida si sa primeasca pe cineva intre ele. Coincidenta necesara unei asemenea imbratisari poate fi intamplare unica.
ReplyDelete