Capitolul 9

Trecuse deja cateva luni de cand se mutase impreuna, totul a fost decurs foarte bine, amandoua au fost destul de ocupate cu proiectele in care erau implicate si in ultimul timp incepuse sa se vada putin cam rar, chiar daca locuiau impreuna, dar de cele mai multe ori incercau ca seara sa fie dedicata in totalitate lor.

Proiectul Carlei prindea din ce in ce mai mult contur, parteneriatul mergea foarte bine, practic Robert s-a mutat in biroul Carlei. Avea o pasiune pentru ea, pe care nu prea incerca sa o acopere, in fiecare zi ii trimitea trandafiri rosii cu cate un biletel si profita din plin de faptul ca aproape toata ziua erau impreuna cu toate ca in mare parte numai despre afaceri vorbeau.  Carla incerca sa nu ii acorde prea mare atentie, era prea tare axata pe proiect, care ii aducea si promovarea. Dar totusi spre surprinderea ei, chiar o incantau florile primite in fiecare zi, la aceasi ora, incepuse sa le astepte, era nerabdatoare sa citeasca urmatorul biletel, ii placea sa-l numeasca micul joculet  impreuna cu secretara ei.

Totusi intr-o zi s-a intamplat ceva. Era o dimineata placuta, Carla venise mult mai devreme  la birou si incepuse sa puna in ordine proiectul de marketing, spre surprinderea ei dupa 10 minute intra si Robert : ‘ma gandeam eu ca o sa te gasesc aici, asa devreme ‘. Carla a ramas in acelasi timp surprinsa pentru ca el intrase cu un imens buchet de trandafiri rosii, ii aseaza pe biroul ei ‘acestea sunt pentru tine dragostea mea’ acesta e biletelul si se apropie de ea. Erau foarte aproape, unul de altul, isi simteau respiratia unuia altuia, cand deodata buzele lor sau lipit,  intr-un sarut puternic si in acelasi timp plin de pasiune, dar scurt. Carla imediat s-a retras stupefiata, nu intelegea ce se intampla

-  De ce ai facut asta ?

 Robert s-a apropiat din nou de ea si :

- Pentru ca  imi placi si te doresc, asta e motivul pentru care am facut-o si as mai repat-o la infinit. Nu vad nimic rau in asta.

Carla nu vroai sa auda vorbele lui, se plimba agitata in tot biroul, inchise usa rapid :

- Nu trebuia sa o faci, doar stii ca am o relatie, si in afara de asta noi avem doar o relatie strict profesionala nimic mai mult si nu cred ca ti-am dat motive sa faci asta. De la inceput te-am privit ca partenerul meu de afaceri.

- Nu este adevarat…daca era asa nu accepai florile mele din fiecare zi, pe  care le asteptai cu nerabdare, nu-mi faceai joculetul de pe biletele, nu acceptai mesele impreuna care le-am luat.

- Te inseli aici, tot ce ai facut tu am considerat doar prietenie si in plus lucrand foarte mult impreuna unele lucruri au venit de la sine, nu cred ca ti-am dat motive clare. Stii bine ca eu nu te pot vedea altfel decat partenerul meu de afaceri, si in afara de asta am o relatie, pe cineva langa mine care o iubesc si tu stiai asta.

- Da, intradevar stiu asta, dar nu-mi pasa, eu te vreau pe tine. De cum te-am vazut prima oara am stiut asta, de atunci numai pe tine te am in minte.

- Nu pot sa cred ce zici, nu vreau sa cred. Nu-ti dai seama ca asta poate sa ne afecteze munca si tot ce am construit in cateva luni, chiar vrei sa distrugi totul ?

- Dar nu distrug nimic, totul poate sa continuie cum a fost la inceput, doar singura diferenta ca noi am fi impreuna, am fi parteneri si pe paln personal. Robert se apropie din nou de ea, o ia in brate, Carla se zbate in bratele lui puternice, acesta o saruta din nou mai puternic si mai pasional, cand sarutul fusese intrerupt de o piscatura pe obrazul sau, Carla il plesnise.

- Deja ai intrecut masura, cred ca ar fi bine sa iesi din biroul meu.

- Ok, plec dar nu las lucrurile sa ramana asa. Si daca imi dau eu bine seama mi-ai raspuns de fiecare data la sarut si nu poti sa nu zici ca nu-ti plac.

Carla il privea tinta fara a scoate nici un cuvant.

Dupa plecarea lui Robert, se prabuseste pe scaun privind tinta in dreptul geamului, nu putea sa se gandeasca la nimic clar, totul era intr-o ceata si nu intelegea de ce, de ce a afectat-o asa tare tot ce s-a intamplat daca nu simte nimic pentru el, daca e un simplu partener de afaceri sau nu ???...asta o macina.

Privii spre fereastra intredeschisa mai bine de jumatate de ora, privea in gol, uitase de proiect, uitase de tot, singurile ganduri ce nu-i dadea pace erau cele ce s-au intamplat cu putin timp in urma, se gandea la Robert, parca prea mult, la Maya…cand gandurile i-au fost intrerupte de sunetul telefonului. Se uita naucita la el, nu stia ce sa faca sa raspunda, parca era intr-o alta lume…