Inecat in propria monotonie...te ineci, te sufoci dar nimic, nu incerci sa depasesti...iti place, poate sa te chinui, e sadic, as putea zice.
Te doare, te framanta si tot nimic...te-ai invatat sa traiesti asa.
Incontinuare te sufoci, nu mai ai aer...te apasa, peretii se fac tot mai mici, totul e mic. Te apasa, te strange...doare?...nu...e doar acelasi timp, aceasi ora si acelasi minut care trec pe langa tine. Te sufoci, dar totusi respiri cu usurinta...privesti in gol, admiri acele mii de lucruri care se invart in jurul tau, vezi, crezi si asculti.
E intuneric, nu vezi nimic...ti-e frica...
Ai dureri care cantaresc frica si te uiti sa gasesti un loc pentru a te ascunde...te-ai ascuns in tine.
Meriti, iti doresti, dar gandurile tale au luat taxa si incontinuare te sufoci.
Te uiti, vezi, crezi, iti zice, iti arata mii de lucruri, le stii, dar cunosti putin...ai ceva de pierdut?...nimic.
Ai incercat, te-ai chinuit...esti sadic.
No comments:
Post a Comment