No land

In tabloul plin de culori, toate aruncate intr-o ordine...totul e desenat aproape perfect. Ating culorile reci si uleioase, iti ating mana printre iarba deasa ce se joaca printre degetele tale lungi, dar imi retrag mana rapid si privesc fara sa clipesc acel  tablou. Ceva ciudat punea stapanire pe mine, eram inconjurata de un fior ce imi racea corpul, dar intind mana din nou spre tablou, spre mana ta care atingea fiecare fir de iarba...iti atingeam mana cu vf degetelor, iti simteam caldura, panica incepuse sa ma cuprinda, dar nu puteam sa ma desprind de acel tablou. Mai prins de mana, ti-am simtit caldura palmei tale pana in adancul sufletului meu...totul era doar culori si  mainele noastre erau desenate impreuna.
Daca mana mea si a ta, nu reuseau sa se atinga, sa incerce sa se cunoasca mai intai, nu puteam intra in aceasta lume a ta, o lume plina de culori. Simteam cum te joci cu degetele in palma mea, ai ridicat privirea spre mine si mi-ai oferit un zambet, am inchis ochii, sperand ca visez, dar ochii mei trebuiau sa vada ce in acel loc, trebuia sa te vada, chiar daca erai la distanta de mine, trebuia sa vada ce e in "mintea" tabloului. Doream sa pastrez acel simt, sa nu fie un vis, sa vad dincolo de acele culori dezordonate, ce se amestecau in jurul ochilor mei.
Daca mainele noastre se atingeau si se leganau, atunci ne era posibil sa evadam din acest taram.

Spark

Doar zile friguroase, multa muzica si cat mai multa leneveala, in zilele libere, fara vreun chef de a face ceva si zero inspiratie. Trebuie sa gasesc ceva sa-mi puna din nou imaginatia in miscare, vreau lucruri noi si vreau din nou caldura.
Sunt doar eu si obsesiile mele muzicale, da si sa nu uit frigul de afara, am sa ma plang cateva lunii de prezenta lui. Si sa nu uit, vreau sa plec undeva departe, sa fiu departe de tot ce cunosc, vreau un loc nou, unde sa am posibilitatea sa ma pierd, vreau sa ma cazez intr-o camera de hotel, vreau ceva necunoscut.

Doar privea

Privea doar spre cerul cenusiu, in speranta ca un fulg cat de mic sa-i atinga obrazul rosiatic...privea cu ochii tinta doar asupra unui punct, ce gandea doar ea stia, ce cauta ea acolo printre copacii goi, trantita pe pamantul rece si inconjurata de zeci de funze uscate si lipsite de culoare, nu dorea sa zica, corpul era mort, nu schita nici cel mai mic gest, doar vantul ii deranja parul negru si mici picaturi de apa rasareau in coltul ochilor ei verzi. Privea acel punct cenusiu, fara sa clipeasca, privea in gol, dar ochii i se umezeau tot mai tare, nu vroia sa vada nimic altceva, decat acel mic fulg de nea, care il astepta. Tresarii, dupa cate clipe de moarte, isi muta privirea din acel punct cenusiu si se cutremura, isi sterse rapid lacrimile din ochii si doar privea.
In fata ei, se ridica o umbra sinistra...de ce nu o vazuse pana acum, de ce arata ca sufletul ei si de ce tocmai aici e, unde a venit doar sa priveasca in gol. Se cutremura la gandul ca arata ca sufletul ei, doar niste crengi goale, fara viata, invelite intr-o mantie neagra si rece...pe fiecarea "creanga", erau atarnati srtopi mari de apa, care cadeau neincetat...totul era fara viata si rece...fiori ii treceau prin ea ca niste sageti fierbinti, ce ii ardeau intregul corp, nu putea sa mai priveasca, dar ceva nu o lasa, era hipnotizata de tot ce se intampla, "jocuri" de panze, ce tot imbraca fiecare ramificatie, devenind tot mai grele si mai dureroase. Simtea cum o apasa tot mai tare, simtea cum durerea din suflet, o apasa tot mai tare, ochii ei verzi au devenit rosii, inundati de lacrimile ce ii incetosau, dar ea tot privea. Nu putea sa mai priveasca acel spectacol grotesc, unde totul era mort, rece si urat, unde totul era tesut din panze negre si dense, fara a lasa nici cea mai mica licar de lumina sa patrunda, unde toate acele lucruri frumoase erau stranse si ranite, erau sfarmate de peretii reci in mii de bucatii. Nu mai putea privii...isi adunase toata putearea sa inchida ochii, sa uite tot ce a vazut, lacrimile ii atingeau obrazul fierbinte, doarea sa stearga tot ce a vazut, tot ce a simtit...deschise ochii spre cerul cenusiu si privea tinta, privea inlacrimata, acea mica schimbare...minute in sir ochii ii erau nemiscatii, dar grei, obositi de acel spectacol grotesc si de acel punct cenusiu...aerul rece se lasa tot mai tare peste ea, tremura din toate incheiturile, ochii ii erau inchisi, lacrimile inghetate pe obrazul fin dar ceva ii atinse rapid obrazul, deschise rapid ochii si asteptarea nu a fost in zadar, mii de fulgi de ea, zburdau langa ea, ii mangaiau fata rece...stia ca nu asteapta in zadar, stia ca odata cu primul fulg de nea, sufletul ei incepe sa se vindece, stia ca picaturile din colturile ochilor nu o sa mai fie, stia ca nu o sa mai fie acea umbra groteasca, doar a asteptat si inca asteapta pe acel pamant rece, ca acea umbra sa se indeparteze, sa nu mai simta acele sageti fierbinti care ii strapunge corpul...asteapta cu ochii atintiti asupra fulgilor de nea.

Your life is your life

Your life is your life don’t let it be clubbed into dank submission.
Be on the watch.
There are ways out.
There is a light somewhere.
It may not be much light but it beats the darkness.
Be on the watch.
The gods will offer you chances.
Know them.
Take them.
You can’t beat death but you can beat death in life, sometimes.
And the more often you learn to do it, the more light there will be.
Your life is your life.
Know it while you have it.
You are marvelous the gods wait to delight in you.

Change

O vreme rece, mult prea rece pentru mine, urasc sutele de haine pe mine. Un timp mohorat, unde si copacii plang cu fiecare frunza cazuta...privesc in gol cu crengile aplecate si triste, cum petele de culoare galbena rosiatice isi i-au zborul, le privesc asa cum le-au privit atunci cand s-au nascut din muguri mici verzui, le-au privit cum au crescut sub razele soarelui si le privesc si acum cum pleaca una cate una.
Acel timp rece si deprimant pentru foarte multi dintre noi, ramanand doar cu amintirile de vara intr-o cutie, ingropata adanc in sufletul nostru. Privesti si vezi doar fete zgribulite de frig si culorile toamnei asternute peste tot.  De ce pentru toata lumea e asa deprimanta toamna?
Muzica imi rasuna in urechi, mersul e rapid, inaintand ca un scut impotriva frigului, frunzele uscate se joaca printre picioarele mele, alergand dupa mine, intr-un drum necunoscut...si privesc, vad doar un cadru cenusiu, cam sinistru, o singura culoare vie vad in tot cadrul cenusiu, pantalonii mei albastri deschisi ca cerul de vara si...deja imi este dor de culorile vii imbinate perfect in cadrul de vara...vad doar copacii goi, fete posomorate si haine inchise la culoare, urasc ce vad, e urat, pana si sufletul meu se vindeca usor si a rasarit o raza de optimism in mine si natura moare.
Totusi cred ca acum inteleg pe "ea"(toamna), care plange, vrea sa uite de suferintele ce le-a trait, se dezbraca usor de fiecare "suferinta", ramanand goala si asteptand din nou aceea schimbare, sa se nasca din nou sub razele caldute a soarelui, sub cerul mult prea senin...si acelasi lucru mi s-a intamplat si mie...am plans, am suferit si incet, incet m-am dezbracat de tot ce a fost urat si acum vad, in cadrul sinistru care ma inconjoara, acea fericire care mi-a lipsit, acel zambet adevarat pe fata mea, am schimbat masca tristetii cu cea a fericiri...
                           ...ma vad pe mine in culori vii in cadrul cenusiu...

What you need

Lasa-ma sa te aduc langa mine, lasa-ma sa fiu tot mai aproape de tine...trebuie doar sa ramanem aici, in "infinitul" nostru, unde e doar prea multa lumina, dar tu radiezi, tu esti cea care lumineaza intregul infinit. De ce vrei sa ma grabesti? Vreau doar sa analizez fiecare gest si fiecare miscare, vreau sa pot sa-mi implatez imaginea ta in mintea mea, cu fiecare detaliu, fara sa pierd nimic.
Nu vreau sa ma grabesti, suntem doar noi doua, in cerceafurile mototolite, spune-mi ce simti, ce vrei sa-ti ofer, e nevoie doar de cateva cuvinte si iti urmaresc buzele rosiatice si umede, usor intredeschise si usor se aud mici sunete, imi spui sa te ating, sa-mi poti simti caldura palmelor pe pielea ta, imi spui sa ma joc pe spate cu varful degetelor, imi spui ca ma vrei doar langa tine, ca ai vrea sa opresti timpul si sa ramanem in cerceafurile mototolite cat mai mult.
Lasa-ma sa fiu langa tine si nu grabi nimic...totul sa mearga incet si lent, doar respiratia ta e tot mai agitata si rapida...nu te grabi, sunt aici langa tine, simtindu-ti formele si pielea usor umeda si infierbantata.