Sa avem asteptari, mi se pare cel mai greu lucru, uneori e ca o tortura asupra noastra, dar cum fiecare lucru are parti proaste, are si parti bune, niciodata nu trebuiei sa uitam asta. In fiecare zi, ne asteptam sa vedem ce ne mai rezerva viata, asteptam rezultate, asteptam pana si de la cel mai simplu om care trece pe langa noi(sa se fereasca din fata ta). Nu consider ca e rau sa avem asteptari,e normal si eu am, chiar multe, doar ca uneori astept prea mult sa mi se ofere, astept prea mult de la unele persoane, nu stiu, si intotdeaua avem un comportament in care asteptam ca unele persoane sa ne faca fericiti.
Ce mi se pare o adevarata tortura, e atunci cand dupa ce ai incheiat o relatie, destul de lunga si lucrurile s-au calmat, sa-ti dai seama ca totusi mai ai asteptari...damm it...ok, e normal sa ai asteptari cand esti in relatii, dar cand nu mai esti? de ce sa le mai ai? de ce nu au disparut in totalitate?
Vreau sa gasesc raspunsurile si stiu ca trebuie sa astept ca sa le aflu.
Thursday, 15 December 2011
Wednesday, 14 December 2011
Marti 13
Te trezesti dimineata direct cu ochii pe telefon, incercand cat mai rapid sa inchizi alarma ce trezeste si mortii...respecti intregul ritual de dimineata, nu uiti cafeaua, muzica si nici gandurile...te uiti in oglinda, ce vezi? o fata obosita si fara prea mult chef de munca, dar totusi te simti bine psihic...asta pana cand?...Pana cand intuitia ta nu da nici acum gres, sau al 6 lea simt, indiferent cum l-ai numi, nu da gres, nici acum...sau pana cand te lovesc niste acuzatii neintemeiate sau pana cand primesti vesti tampite si gata ti s-a dus starea de bine si totul cat se poate de rapid...da si a fost marti 13...si deja ai gasit vinovatul tampeniilor ce ti s-a intampla.
Ai ajuns acasa dupa 16 ore de munca, deschizi calculatorul si asculti incontinuu aceasi piesa, bineinteles doar doua cuvinte rasuna in toata melodia, doar atat auzi si calma, nu nervoasa, doar suparata sau poate nu, e ciudat, ai varsat 2 lacrimi si te pregatesti de somn...e tarziu, peste cateva ore incepe o noua zi si va fi mai diferita, trebuie sa ai incredere.
Ai ajuns acasa dupa 16 ore de munca, deschizi calculatorul si asculti incontinuu aceasi piesa, bineinteles doar doua cuvinte rasuna in toata melodia, doar atat auzi si calma, nu nervoasa, doar suparata sau poate nu, e ciudat, ai varsat 2 lacrimi si te pregatesti de somn...e tarziu, peste cateva ore incepe o noua zi si va fi mai diferita, trebuie sa ai incredere.
Sunday, 11 December 2011
Touch
Ii deschise camasa si-si lipi urechea de inima ei...profund...ii saruta usor sfarcul, o trase mai aproape de ea si cu o placere plina de gingasie, ii mangaia curba neteda, voluptoasa a feselor...timpul s-a oprit...ea nu mai stia care e mana ei si care e trupul si incet se dizolva in dorinta...timpul se misca din nou...mana fina, cu degetele lungi imi ia in posesie mana mea si o trage la pieptul ei...simteam bataile inimii si respiratia ei imi incalzea degetele...profund...ochii inchisi, liniste.
Tuesday, 6 December 2011
Time is now
Un vis urmeaza sa vina, renunta la tot, pentru acum este momentul...
noaptea e peste noi, da, frigul iernii in bratele tale nu se simte, e doar soare.
Renunta la tot pentru acum e momentul,
ofera noua un moment, lasa ceasul, lasa timpul care trece, ramai doar in asteptare...
atmosfera se schimba, acum privesti doar cei doi ochi verzi si
doar doua sunete se sparg in urechile tale...
time is now...
Monday, 28 November 2011
No land
In tabloul plin de culori, toate aruncate intr-o ordine...totul e desenat aproape perfect. Ating culorile reci si uleioase, iti ating mana printre iarba deasa ce se joaca printre degetele tale lungi, dar imi retrag mana rapid si privesc fara sa clipesc acel tablou. Ceva ciudat punea stapanire pe mine, eram inconjurata de un fior ce imi racea corpul, dar intind mana din nou spre tablou, spre mana ta care atingea fiecare fir de iarba...iti atingeam mana cu vf degetelor, iti simteam caldura, panica incepuse sa ma cuprinda, dar nu puteam sa ma desprind de acel tablou. Mai prins de mana, ti-am simtit caldura palmei tale pana in adancul sufletului meu...totul era doar culori si mainele noastre erau desenate impreuna.
Daca mana mea si a ta, nu reuseau sa se atinga, sa incerce sa se cunoasca mai intai, nu puteam intra in aceasta lume a ta, o lume plina de culori. Simteam cum te joci cu degetele in palma mea, ai ridicat privirea spre mine si mi-ai oferit un zambet, am inchis ochii, sperand ca visez, dar ochii mei trebuiau sa vada ce in acel loc, trebuia sa te vada, chiar daca erai la distanta de mine, trebuia sa vada ce e in "mintea" tabloului. Doream sa pastrez acel simt, sa nu fie un vis, sa vad dincolo de acele culori dezordonate, ce se amestecau in jurul ochilor mei.
Daca mainele noastre se atingeau si se leganau, atunci ne era posibil sa evadam din acest taram.
Daca mana mea si a ta, nu reuseau sa se atinga, sa incerce sa se cunoasca mai intai, nu puteam intra in aceasta lume a ta, o lume plina de culori. Simteam cum te joci cu degetele in palma mea, ai ridicat privirea spre mine si mi-ai oferit un zambet, am inchis ochii, sperand ca visez, dar ochii mei trebuiau sa vada ce in acel loc, trebuia sa te vada, chiar daca erai la distanta de mine, trebuia sa vada ce e in "mintea" tabloului. Doream sa pastrez acel simt, sa nu fie un vis, sa vad dincolo de acele culori dezordonate, ce se amestecau in jurul ochilor mei.
Daca mainele noastre se atingeau si se leganau, atunci ne era posibil sa evadam din acest taram.
Friday, 25 November 2011
Spark
Doar zile friguroase, multa muzica si cat mai multa leneveala, in zilele libere, fara vreun chef de a face ceva si zero inspiratie. Trebuie sa gasesc ceva sa-mi puna din nou imaginatia in miscare, vreau lucruri noi si vreau din nou caldura.
Sunt doar eu si obsesiile mele muzicale, da si sa nu uit frigul de afara, am sa ma plang cateva lunii de prezenta lui. Si sa nu uit, vreau sa plec undeva departe, sa fiu departe de tot ce cunosc, vreau un loc nou, unde sa am posibilitatea sa ma pierd, vreau sa ma cazez intr-o camera de hotel, vreau ceva necunoscut.
Subscribe to:
Comments (Atom)


