Vreau doar...

Nu vreau sa-mi mai fie dor in noptile reci,  in care nu reusesc sa ma incalzesc...vreau doar sa te strang in brate si sa te sarut.
Nu mai vreau distanta dintre noi...vreau doar sa-ti soptesc in fiecare zi te iubesc.
Nu mai vreau ca in fiecare zi sa nu stiu ce sa fac...vreau doar sa te simt langa mine.
Nu mai vreau hartia multicolora ce tot o privesc...vreau doar sa te privesc in fiecare dimineata.
Nu mai vreau acele "taceri" dintre noi...vreau doar sa ma tachinezi incontinuare.
Nu mai vreau sa simt lipsa ta...vreau doar o mica imbratisare.
Nu mai vreau sa nu pot face nimic...vreau doar sa stiu ca totul va fi bine.
Nu mai vreau liniste...vreau doar sa ma provoci tu.
Nu mai vreau sa fiu trista...vreau doar sa ma iei de mana.
Nu mai vreau un "noapte buna"...vreau un sarut de "noapte buna".
Nu mai vreau sa vorbesc...vreau doar sa te alint.
Vreau doar sa te am aproape de mine, numai pe tine...vreau doar iubirea ta.

...

Ce-ar fi daca am putea fi perfecti, sa putem gandii numai pozitiv, ca tot ce inseamna negativ sa dispara, ca gandurile ce nu-si au locul sa nu mai apara...cred ca ar fi plictisitor,oare?

Ma enerveaza ca imediat imi schimb starea fara macar sa stiu de ce...sa am un motiv anume...doamne cat urasc asta, mai bine zis ma urasc pe mine. Iar a mai trecut o saptamana, fara sa stiu nimic, fara sa pot face nimic.
Ma doare sa stiu ca trece timpul si nu pot sa stiu exact cand se va intampla...sa stiu ca pe data planuita si in ziua respectiva se va intampla...sa ne intalnim.
Imi place sa  traiesc cu aceea nerabdare...sa-mi doresc ca ziua respectiva sa se apropie cat mai mult...acum traiesc cu multe semne de intrebare, la care nu am raspuns...depinde te timp?...de rabdare?....intrebari fara raspunsul pe care il caut.
Mi-e dor de acele zile insorite...de acele zile de stare buna...sa uit de zilele in care ma simt stransa....

Partea 3

Crezi vezi si iti doresti…o dorinta, poate un cuvant sau poate o simpla privire. Speri si visezi ca totul sa fie minunat…Ai primit, o detii…acea dorinta…ti s-a indeplinit…nu mai esti  tu cu tine si acei pereti mici si goi…ai alaturi pe cineva.

Iti place, e frumos, te bucuri…

Ai obtinut o frumoasa poveste, si ai uitat pentru un moment de aceea perioada neagra care te incojoara…de ce te lasi cuprins de ea?...ai plans, din nou. N-ai uitat niciodata de ea…nici in lumea ta fantastica…unde firul de praf incet isi reia forma si nu iti mai zgarie fata…vezi, ceva diferit…iti amintesti ca aveai acel ceva diferit.

Te bucurii…un zambet se schiteaza in coltul gurii tale…n-ai uitat sa visezi.

Ti s-a indeplinit, ai…acel vis pe care ti l-ai dorit…pe ea.

Am invatat, am cunoscut…invat, cunosc lucrurile ce ne inconjoara…privesti cu ochii inchisi in amintirile unde ea…ea iti mangaia fata, ea te strangea in brate…privesti cu ochii deschisi si o vezi, pe ea…in foaia de hartie colorata, in firele de ata multicolora, in cheia de la gatul tau…simplu o vezi.

O vezi, o simti...ai totul pentru ea...simplu o iubesti.

Science fiction 2

Esti singur si chiar iti place…dar crezi ca e bine, crezi ca e bine sa te inchizi in tine, crezi ca e bine sa fii mai mult singur. Esti intrebat ceva…raspunzi, scurt si la obiect, chiar mecanic, si tu te intrebi de ce faci asta…poate ca asa e firea ta, poate ca asa imi place sau poate m-a schimbat ceva sau doar poate ceva nu-mi da pace…o stare???

Ti se ofera ceva…un multumesc scurt si atat…sa trecem la altceva.

Esti chemat undeva…te gandesti, meditezi…dar la ce?...e ceva de gandit aici, si tu te miri de ceea ce faci…raspunzi, inca nu…astepti…te gandesti doar sa faci pe placul lor, sa se simta ei bine…dar refuzi…te inchizi inapoi in cochilia ta.

Esti din nou singur…te invarti in lumea ta…o lume fantastica, unde cioburile de sticla iti mangaie talpile, unde firul de praf iti zgarie fata, unde intunericul ti-e dusman…doar o lume. Te uiti, admiri din nou aceasi lume, ceva schimbat…nimic…doar continuui sa admiri. Cunosti…perfect, tot ce te inconjoara…vrei tot mai mult…ce?...sa cunosti tainele singuratati…esti sadic…clar.

Stii, spui, vrei…dar tot nimic nu-ti place…te deranjeaza…ce?...ca ai vrea sa fii singur cu cineva…plangi…dar nu stii de ce…esti sadic.

Science fiction

Inecat in propria monotonie...te ineci, te sufoci dar nimic, nu incerci sa depasesti...iti place, poate sa te chinui, e sadic, as putea zice.
Te doare, te framanta si tot nimic...te-ai invatat sa traiesti asa.
Incontinuare te sufoci, nu mai ai aer...te apasa, peretii se fac tot mai mici, totul e mic. Te apasa, te strange...doare?...nu...e doar acelasi timp, aceasi ora si acelasi minut care trec pe langa tine. Te sufoci, dar totusi respiri cu usurinta...privesti in gol, admiri acele mii de lucruri care se invart in jurul tau, vezi, crezi si asculti.
E intuneric, nu vezi nimic...ti-e frica...
Ai dureri care cantaresc frica si te uiti sa gasesti un loc pentru a te ascunde...te-ai ascuns in tine.
Meriti, iti doresti, dar gandurile tale au luat taxa si incontinuare te sufoci.
Te uiti, vezi, crezi, iti zice, iti arata mii de lucruri, le stii, dar cunosti putin...ai ceva de pierdut?...nimic.
Ai incercat, te-ai chinuit...esti sadic.

Mai bun decat...

O piatra fina care sa-ti mangaie talpile.

Firul de praf care iti alinta pielea.

Acea lacrima care iti razabate tenul usor ars de soare.

Mai bine decat...

Timpul, care alearga pe langa tine care ma costa sa nu-ti vad mereu zambetul tau dulce.

Sa invat sa iubesc o carte ieftina in care cuvintele lasate pe noptiera sa se citeasca mai bine.

Obisnuita de a privi prin aerul rece in speranta ca te pot atinge.

Aerul rece, cald care te inconjoara si e mereu cu tine.

Gandul, gandurile si gandindu-ma la tine ca putem face ceva poetic impreuna.

Visul, visurile care isi lasa "cuvintele" pe perna mea, care imi vorbesc in soapte prin glasul tau.

Gandul tau de cristal care reusesc sa ma "tai", ori de cate ori visez.

   Mai bine decat...pot sa te iubesc eu.