Se pare ca nu sunt capabila sa tin o persoana langa mine prea mult timp...de ce? Stabilitatea pe care mi se ofera, sunt mult prea sigura pe ea si ce fac, ma culc pe o ureche si uit...uit ca trebuie sa mai ofer, sa ofer acel ceva de care s.a indragostit de mine.
Nu sunt perfecta, cea mai buna scuza, pe langa toti gresim. Dar cand greselile devin frecvente, deja nu mai sunt neintetionate, pur si simplu devin o parte din comportamentul nostru, un obicei prost.
Sunt o fiinta ce nu are dreptul sa raneasca, sa provoace suferinta nimanui, mai ales persoanei de langa mine, a iubitei. Nu se rezolva nimic ca eu ma simt mizerabil, nu asa se repara lucrurile, e doar o mica parte din a incepe sa regreti prostiile facute.
Te iubesc, de asta sunt sigura, esti viata mea, esti aerul cel respir, te simt prin fiecare por, dar totusi te.am ranit.
Ma inconjoara un fum infernal de tigara si un miros de alcool, urlete ce acopera muzica de la cei imbibati de alcool si la tot ce ma gandesc esti tu.
No comments:
Post a Comment