O noua viata, un nou inceput...multe usi trantite, dezamagiri sau realitatea, nu stiu, cert e ca nu ma las pacalita de viata asta dulce amaruie, nu si acum.
Un nou oras, care il cunosteam doar la suprafata, dar am inceput sa cunosc blocurile inalte si zecile de stradute intortocheate. O noua casa, ce inca nu am reusit sa ma acomodez cu ea, pentru ca nu am avut timp...astept sa ma plictisesc in ea. Multe decizii si mult stres.
Un nou inceput, alaturi de ea...dar parca de care nu am reusit sa ma bucur de el. Ne-am vazut numai fugitiv, fiecare dintre noi ocupate cu munca, imbratisarile au fost putine....te am langa mine si mi-e dor mai tare de tine.
Astept sa se linisteasca putin apele si sa reusim sa ne bucuram de noi...asa cum ne-am dorit.
No comments:
Post a Comment