I'll be fine, just not today

Zilele trec, deja sunt 2 saptamani de cand am inceput o noua viata intr-un nou oras, e placut dar si greu in acelasi timp. In fiecare zi, zic ca sunt bine, asa ma simt, dar arat altceva, sau cel putin cei apropiati asta imi zic. Cu toate ca am toate conditiile, ca am un loc de munca nou, ceva imi lipseste...ma simt goala pe dinauntru...sentimentul asta m-a cuprins intreaga zi si mi-a urmarit fiecare pas, transmintandu-mi o stare de nervozitate. Simt ca ma apasa ceva pe suflet si nu pot sa-mi dau seama ce e...o sa dau vina pe stresul provocat de "noua mea viata" pana am sa aflu raspunsul, daca am sa-l aflu.
Speram sa ma ajute scrisul sa descopar misterul...dar imi tot suna in urechi o piesa si nu ma lasa sa ma concentrez.

Damm you...

Damm you heart, damm you...
Ai ramas fara minte, odata ce te-ai indragostit...cica te-ai maturizat, dar tin sa te anunt ca nimic din ce ai facut, nu arata macar o umbra de maturitate. Din nou te-ai trantit in peretii propriului tau suflet...doar nu? doare, ca te surprinde faptul ca nici lacrimile nu mai curg...ti-au ramas doar ochii rosii si niste cearcane imense.
Aud doar soapte...vreau doar sa dorm, dar sa nu ma mai trezesc cu durere...nu mai vreau sa simt nimic, nimic.

Zile chinuitoare

Ce mult imi lipsesti...au fost 2 zile chinuitoare si mai urmeaza inca cateva. Acum de ce timpul nu trece mai repede? Acum de ce nu ma ajuta sa-mi tin gandurile cat mai departe?
Da, acum sunt ca un copil rasfatat care ii se ofera totul, care vrea totul si nu concepe ca nu v-a obtine...sunt ca un copil ce da din picioare si urla cat il tine gura pentru ca nu inteleg de ce lucrurile nu pot fi asa cum imi doresc macar o singura data.
Off, nu stiu ce v-a fi, nu stiu ce se v-a intampla.
Mi-e dor de tine enorm, ma doare sufletul cand stiu ca...si din nou acelasi ganduri. Sper sa am cat mai multa rabdare pentru tot. Visez ca noptile sa-mi fie mai calduroase.
Stiu ca te iubesc si nimeni nu poate schimba asta.

Un nou inceput

O noua viata, un nou inceput...multe usi trantite, dezamagiri sau realitatea, nu stiu, cert e ca nu ma las pacalita de viata asta dulce amaruie, nu si acum.
Un nou oras, care il cunosteam doar la suprafata, dar am inceput sa cunosc blocurile inalte si zecile de stradute intortocheate. O noua casa, ce inca nu am reusit sa ma acomodez cu ea, pentru ca nu am avut timp...astept sa ma plictisesc in ea. Multe decizii si mult stres.
Un nou inceput, alaturi de ea...dar parca de care nu am reusit sa ma bucur de el. Ne-am vazut numai fugitiv, fiecare dintre noi ocupate cu munca, imbratisarile au fost putine....te am langa mine si mi-e dor mai tare de tine.
Astept sa se linisteasca putin apele si sa reusim sa ne bucuram de noi...asa cum ne-am dorit.