8 ore

Doar mi'e dor...chiar daca am doar cateva ore de cand nu te-am vazut, de cand m-am intors de la tine...cateva ore, care par ca au trecut saptamani...de ce e asa de greu? De ce desparte mai bine de 8 ore de mers cu trenul, care trec rapid atunci cand ma pornesc la tine, dar care parca stau in loc atunci cand plec, acele ore pe care nu le astept, nu astept sa sune alarma telefonului la ora 5 dimineata si las locul loc si rece de langa tine.
A trecut mult timp, dar inca nu vreau sa ma obisnuiesc cu acele ore petrecute pe tren, vreau sa persiste acea emotie de fiecare data cand trebuie sa te revad...si te zaresc chiar cum opreste trenul, iti zaresc privirea care incearca sa ma gaseasca in multimea grabita de pe peron...si acea imbratisare puternica in mijlocul multimii si acel sarut timid...
Ma bucur enorm ca te-am revazut...si astept cu nerabdare din nou aceea zi de 8 ore de mers cu trenul, ca la 23.30 seara sa te pot imbratisa...chiar sunt norocoasa ca te am...ti-am spus-o si ieri in drumul spre casa, in plimbarea lunga printre multimea de oameni iesiti la caldura soarelui ca "ciupercile dupa ploaie" :))...
...astept...astept...

...

Totul e despre tine...

            totul e despre cum ma faci sa ma simt si 

                      despre faptul ca nu pot, nu vreau sa-ti dau drumul...

Totul e despre tine...

            totul e despre faptul ca te-ai uitat in sufletul meu...

                      totul e despre sentimentele ce te inconjoara si 

                     despre faptul ca nu vreau sa te ranesc...

Totul e despre tine...si totul e despre faptul ca esti in sufletul meu...

Who i am

I stare at my reflection in the mirror...
Why am I doing this to myself?...

Versurile zic tot...si citind printre randuri, mi-am dat seama ca nu sunt "implinita", chiar daca mi-am acceptat imediat orientarea...ne lovesc cei care inca ne critica...am senzatia ca noi ne lasam sa fim " contruiti"  de cei din jur...
Versurile zic tot...

Bed for love

Cearceaful alb ce-ti contureaza corpul gol, ce abia ti-l zaresc in intunericul camerii...lumina slaba ce se razbate sa patrunda prin draperiile groase ce acopera intrega fereastra...patul ravasit, ce ma impedica sa te ating, sa-ti ating pielea calda...imi ard mainele de nerabdare sa te ating, sa pot sa-ti mangai incet si fiecare mm din piele, sa simt cum pielea tremura sub mangaierile mele...cearceaful aluneca usor de pe tine, cand te intorci spre mine, lasandu-ti corpul dezgolit in fata mea...te sarut numai din priviri...incet ma iei in brate si ma saruti...iti simt buzele moi si fierbinti, te sarut cu pasiune...
Intind cearceaful alb, in patul mare si gol...